OPINIOMETRU: Cristoiu sare pe Crin, cel care vorbeşte la telefon doar cu CTP: adversitatea pentru Băsescu vine din… ovare
Lupta de clasă politică se ascute. Ion Cristoiu loveşte neîndurător în Crin Antonescu. Un motiv subtil pare să fie telefonul dat de către candidat lui CTP. Un motiv la vedere: Crin a spus că îl preferă pe Gigi lui Băsescu. Sorin Ioniţă îi ia pe fiecare la refec. Iar Dragoş Paul Aligică spune că, după alegeri, triada PSD-PDL-PNL nu are cum să ne asigure liniştea.
Ion Cristoiu îl atacă dur pe Crin Antonescu şi ţine să se distanţeze de C.T.P. spunînd că el nu primeşte SMS-uri de la candidaţi. (CTPopescu scrisese ieri că a primit un telefon de la Antonescu…). Răbufnirea lui Cristoiu pare să indice totuşi o nevoie de astfel de contacte…
Eu nu sunt în contact cu nici un candidat. Nu primesc telefoane nici de felicitare, nici de reproşuri pentru ce mai scriu în paginile Jurnalului Naţional sau pentru ce mai dau din gură pe la câte o emisiune la care sunt invitat din an în Paşte, pentru că televiziunile mogulilor au nevoie de pamflete împotriva lui Traian Băsescu, şi nu de analize ale campaniei.
Crin Antonescu nu face nici un efort de a ieşi din plutonul de şase candidaţi care-şi dispută locul întâi în atacarea lui Traian Băsescu fără a-şi da seama că, prin asta, contribuie la trecerea unuia dintre ei – Mircea Geoană – în turul al doilea şi, prin asta, la victoria candidatului PSD.
(…)Dimpotrivă, în aceeaşi emisiune, după ce-a criticat ipotezele unei înţelegeri între PNL şi PSD pentru un guvern PSD-PC-PNL-UDMR după alegeri, sub patronajul lui Mircea Geoană devenit preşedinte, Crin Antonescu a făcut o afirmaţie mai mult decât nedumeritoare. Şi anume că în turul al doilea l-ar vota pe Gigi Becali dacă acesta ar fi adversarul lui Traian Băsescu. Eram convins că adversitatea lui Crin Antonescu îşi are rădăcinile într-o deosebire de principii faţă de actualul preşedinte. A declara însă că-l vei vota pe Gigi Becali decât să-l votezi pe Traian Băsescu înseamnă că adversitatea îşi are rădăcinile în altceva decât în cap. În ovare, probabil. (mai mult)
Sorin Ioniţă îi ia pe fiecare şi-i execută fără milă. Băsescu este singurul care scapă cît de cît de securea editorialistului:
Ce să mai zic de Geoană, cel mai prost vorbitor dintre cei patru, celebru pentru umorul involuntar în care cade regulat, cu malapropisme gen George W. Bush („am avut cele mai mari contacte cu liderii lumii”; „avem decât trei alternative”) şi pentru ideile precum nuca în perete pe care le debitează, doar pe jumătate digerate, de pe cartonaşele pregătite de consilieri.
În fine, Băsescu, un lider instinctiv, de totul sau nimic, care, dimpotrivă, nu ia idei de la consilieri, ci le dă el lor cartonaşe cu ce trebuie să spună în public, atunci când are răbdarea s-o facă. (..)
A antagonizat inutil oameni de calitate. A făcut erori tactice gratuite, promovând persoane ca Udrea sau Silvian Ionescu, sau aranjând fiicei lui o carieră de parlamentar european, lucruri care puteau fi lejer evitate şi care l-au vulnerabilizat degeaba. La fel se va întâmpla şi cu alte mişcări tactice, care poate au o utilitate în contextul parlamentar imposibil de azi (de exemplu, defilarea cu gaşca de generali imobiliari gen Oprea sau cu reptile politice ca Nicolicea, a căror alăturare de partidul Monicăi Macovei e de-a dreptul suprarealistă), dar pentru care preşedintele va plăti fără îndoială un cost de imagine şi de voturi. (mai mult)
Dragoş Paul Aligică ne linişteşte cu o analiză cinică, dar nu lipsită de umor. Cine visează la linişte după aceaste alegeri se înşeală amarnic:
Dar scopul exercitiului nostru nu a fost atat de mult acela de a prezice detalii combinatorice. Miza sa este alta. Daca facem un exercitiu de imaginatie post-electorala un lucru devine clar: este foarte putin probabil ca sistemul politic sa capete stabilitatea pe care multi o asteapta. De pilda, PDL va opera mereu in umbra pericolului implicit al unei coalitii dintre PSD si PNL, indiferent de circumstante. Pe de alta parte, coalitia PDL –PNL este exact ceea ce literatura numeste „coalitie disfunctionala”. Dansul surprizelor si anticiparii va continua. Triadele sunt un proces aflat perpetuu in echilibru instabil. Iar aceasta nu are de a face cu cine va fi presedinte sau cine in mod concret va juca rolul de A, B sau C. Linistea pe care o asteptam de la perioada postlectorala pare iluzorie. (mai mult)
