OPINIOMETRU Nici o surpriză de la Horia Roman Patapievici: mogulii şi jurnaliştii lor sunt de vină pentru protestul fermierilor
Florin Negruţiu îl vede pe Băsescu ieşind din politică doar cu picioarele îaninte, în Gândul.
Ştim că pe dl. Băsescu funcţia de preşedinte îl strânge, chiar cu libertăţile pe care se tot simte „obligat” să şi le smulgă din Constituţie. Ştim că şi-ar fi dorit o funcţie executivă, din care să comande, să dea dispoziţii, să-şi exercite preaplinul autorităţii sale. Ne putem închipui că se visează premier, cu Medvedevul său la Cotroceni. Cum ar veni, tot ciobănaş la oi… Nu ştim dacă dl. preşedinte va mai prinde un mandat, în condiţiile în care mizează pe o singură carte, care s-ar putea dovedi perdantă: strategia singur împotriva tuturor. Dar putem să intuim, după momentul de extaz pe care l-am văzut pe chipul său aseară, în timp ce scutura viguros talanga, că nu va pleca pe mare. Lupul de mare va rămâne pe uscat: acolo sunt turmele adevărate. Iar odată ce ai tras pe nări drogul puterii, ieşi din transa asta, vorba d-lui Iliescu, doar cu picioarele înainte. Citeşte aici
Oricum ar fi, tot mogulii sunt de vină dacă cineva îndrăzneşte să se atingă în vreun fel de Băsescu, PDL sau Emil Boc. Cel puţin aşa vede lucrurile Horia Roman Patapievici.
„Jurnaliştii” de la televiziunile cu rating s-au specializat în folosirea cuvintelor în chip de bâte de crăpat capul, de spart maxilarele, de zdrobit oasele. Urmând standardul fixat cu măiestrie de Cristian Tudor Popescu, bun este jurnalistul care lasă mai mult sânge în jur. Interlocutorul trebuie făcut să dispară; cel criticat trebuie făcut una cu pământul; vocea adversarului trebuie nimicită – aceasta este filosofia care domină spaţiul nostru public. Problema cu acest tip de discurs nu este că e hipercritic (nu e; e doar contondent), ci că nu lasă poziţiei adverse decât o singură opţiune, să tacă. Prin rea-credinţă, răstălmăcire, intimidare şi violenţă acest tip de discurs îi suprimă adversarului însăşi posibilitatea de a avea o voce. Or, nu aceasta este calea de a ne instala în respirabil, în decenţă, în progres moral. Aşa nu reuşim decât să ne sinucidem. Citeşte aici
Grigore Cartianu s-a conformat politicii struţului adoptată de Adevărulîn raport cu politica, aşa că se îngrijeşte de morţi. Astăzi, despre curajul lui Ceauşescu.
În istorica şedinţă CPEx din 17 decembrie 1989, când a jucat şi comedia demisiei, Nicolae Ceauşescu le-a amintit tovarăşilor săi cât de viteaz a fost el în urmă cu 44 de ani. Căutând soluţii pentru punerea la punct a „huliganilor“ de la Timişoara, Ceauşescu a zis: „Era mai bine să mobilizăm 500 de muncitori, cum am făcut pe timpuri în Bucureşti, în 1945, în faţa celor care erau în piaţa aceasta, când au tras. Eram cu Doncea, cu Pătrăşcanu, şi n-am fugit“. Vasile Bărbulescu, cumnatul lui Ceauşescu, a întărit: „Eu ştiu că eraţi aici, în piaţă, şi v-aţi expus gloanţelor reacţiunii“. Fals! În realitate, pe 24 februarie 1945, comuniştii – având alături trupele sovietice – au fost autorii unei diversiuni sângeroase. Ei au adus trupe de şoc în Piaţa Palatului pentru a sparge o manifestaţie de susţinere a Regelui Mihai şi a Guvernului Rădescu. Citeşte aici
Numai Satana şi familia nu se numără printre votanţii lui Mircea Geoană, potrivit Sabine Fati.
Pe Mircea Geoana il voteaza cei care nu au nimic impotriva securistilor deveniti politicieni importanti si capitalisti in topul milionarilor, cum este vicepresedintele Senatului Dan Voiculescu, aliatul traditional al PSD. Pe Mircea Geoana il voteaza cei care nu-si pot pune de acord opiniile cu interesele, cei care cred in proiectele cosmice ale liderului PSD sau cei care uita de promisiunea sa fantastica, anume ca guvernul social-democrat le va da capsunarilor care se intorc in tara 25 de mii de euro. Pe Mircea Geoana il voteaza mai ales oamenii necajiti care spera in ajutoarele de stat promise de PSD, dar si toti functionarii si birocratii care se asteapta sa-si pastreze locurile, privilegiile si rentele. Citeşte aici
În Jurnalul Naţional, timpul s-a oprit în loc, la stenograma discuţiei dintre Omar Hayssam şi Constantin Degeratu. Se întrec în a presta despre docoment Radu Tudor şi Victor Ciutacu.
Chestiunea cea mai gravă din prima stenogramă Degeratu-Hayssam e detaliul că sirianul s-a întâlnit cu preşedintele României. Acuzat de terorism fiind. Şi că i s-a promis că va pleca din ţară. Acest fapt s-a întâmplat. Trebuie făcută lumină în acest aspect extrem de tenebros. Preşedintele are indiscutabil un merit în eliberarea jurnaliştilor români. Salvarea vieţilor a fost cel mai important fapt. Dar modul de gestionare a crizei poate scoate (sau nu) la iveală chestiuni murdare. Sau profund nedemocratice, chiar vădit ilegale. Suspiciuni sunt destule, confirmări lipsesc. Tocmai de aceea, presiunea media e binevenită. Citeşte aici
