OPINIOMETRU Pe cine votează Cărtărescu?

octombrie 9, 2009 0

Mircea Cărtărescu analizează şansele principalilor candidaţi pentru Cotroceni:

Aşa încât, primul dintre cei patru care cade din jocuri, încă de la început, este Crin Antonescu. O repet, pentru acest om chiar şi faptul că a ajuns preşedintele PNL e o performanţă nesperată. Crin Antonescu e un om mult mai delicat şi mai decent decât ceilalţi trei, alături de care pare din alt film. E singurul care nu e deloc populist. Partea proastă e că despre el poţi spune doar ce nu e. Ce este, încă n-a arătat şi nu ştie nimeni.
Geoană se va duce la fund imediat după Crin Antonescu. Nici el nu e din naştere şi din convingere un populist, dar de ani buni se străduieşte să devină. Pare redutabil pentru că are în spate un partid de patru ori mai puternic decât s-ar cuveni să fie. Dar partidul ăsta nu e Geoană, cum PDL e Băsescu, nici vorbă. Iliescu, Hrebenciuc, Vanghelie şi atâţia alţii sunt acolo adevăraţii stăpâni. Or, dacă n-ai legitimitate nici în propriul partid, cum o s-o ai în ochii alegătorilor? Nimeni nu se recunoaşte în Geoană, care nu e nici cal, nici măgar, care nu fraternizează cu masele şi, când o face, e total penibil.
Vor rămâne în cursă, în turul al doilea, Oprescu şi Băsescu. Cine e Oprescu? Spuneţi-mi dumneavoastră, dacă ştiţi. Eu habar n-am. Un împărat gol, un om care spune numai prostii şi vulgarităţi, care nu face decât rochii de mireasă cu trena de un kilometru şi alte insanităţi, şi pe care oamenii totuşi îl votează în veselie.
De ce-l votează lumea pe Oprescu? Fiindcă vorbeşte cu „pă” şi cu „dă”? Fiindcă face pe scârbitul de sistem? Oprescu, după mine, e cea mai proastă opţiune între toţi can didaţii la preşedinţie de la alegerile de-acum, şi dacă credeţi că lovesc în el ca să-i fac pârtie lui dom’ Băsescu vă înşelaţi amarnic. Dar Oprescu e şi cel mai periculos, e marea necunoscută a acestor alegeri.
Rămâne Băsescu. El e cel pe care-l ştim şi-l răsştim. Omul specializat în a fi răul cel mai mic. Dac-o să piardă, o să fie din cauza lui Oprescu. Dac-o să câştige, o să fie din cauza lui. Citeşte aici

Prezenţa lui Bogdan Olteanu la BNR este taxată de Rodica Culcer, în EVZ.

Ceea ce „zgârie” în cazul lui Bogdan Olteanu este dispariţia minimei decenţe, iar faptul că PNL şi PSD nici nu mai fac eforturi să mascheze caracterul primitiv şi brutal al manevrelor lor politice ar trebui să ne dea fiori, pentru că aceste manevre ameninţă una dintre puţinele instituţii care nu au fost compromise de politicieni. Citeşte aici

Cristian Tudor Popescu exploatează subiectul Olteanu , aplicându-i o lovitură cu manta lui Crin Antonescu.

Nu putem vorbi de tehnocraţi înainte de 1989, pentru că experţii nu aveau putere, erau executanţi călăriţi de activişti şi biciuiţi cu termene heirupiste de predare. Ca să urce în sistem, specialistul era forţat să intre în partid şi uneori primea şi funcţii politice, dacă şi le dorea. Dar niciodată PCR nu s-a apucat să înlocuiască specialiştii cu activişti de meserie, cu atât mai puţin în funcţii cheie de execuţie. Această minimă raţiune responsabilă, care nu i-a părăsit pe comunişti, a fost aruncată cât colo de PNL şi comisiile parlamentare. Este încremenitor răspunsul d-lui Crin Antonescu, şeful de partid al d-lui Olteanu, la întrebarea în legătură cu competenţa în finanţe-bănci a unui om care, în cei 10 ani de când e în câmpul muncii, n-a fost decât politician, fiind avocat la bază: „Este problema sa”! Adică prezenţa în Consiliul de Administraţie al BNR a unui ins care habar n-are cât e nivelul la zi al dobânzii de politică monetară nu e problema d-lui Antonescu, nu e problema PNL, nu e problema Băncii Naţionale şi nici problema României, e problema personală a d-lui Olteanu.  Citeşte aici

Mişcător mesajul lui Dinu Patriciu către Ion Cristoiu, formulat drept răspuns la un editorial în care acesta vorbea despre o alianţă a mogulului cu Iliescu, întru propăşirea afacerilor persoanale:

Îmi permit pe această cale să-i atrag atenţia domnului Ion Cristoiu că n-am făcut, nu fac şi nu voi face afaceri cu statul. Nu mă interesează jocul politic decât în măsura în care el ne poate duce la normalitate. Nu mi-aş dori decât ca această ţară a noastră să se elibereze de mentalităţile trecutului, să se deschidă către lume, să fim suficient de inventivi pentru a deveni prosperi. Elitele ei ar trebui să-şi scoată din cap meschinăria politicianistă şi teoria conspiraţiei. Citeşte aici

VoxPublica
VoxPublica
Lasă un răspuns

Your email address will not be published.