Oul meu şi boul lor
Am scris acum câteva luni un text în care povesteam două întâmplări care mi-au marcat adolescenţa. Prima a fost o tentativă de a copia la un test de fizică, tentativă soldată cu o corigenţă. A doua a fost o amendă luată pentru călătoria fără bilet cu troleibuzul 1 din Cluj-Napoca. Sunt convins că toată lumea a comis asemenea hoţii pe care de multe ori nici nu le vedem ca fiind foarte greşite. Partea tristă e că, înainte de a ne uita în ograda proprie, ne simţim îndreptăţiţi să îi acuzăm pe alţii. Medicul e rău pentru că ia şpagă, poliţistul de la şcoala de şoferi nu îţi dă permisul fără o mică “atenţie”, ministrul falsifică licitaţii, consilierul sustrage fonduri şi aşa mai departe. Oare ei nu au început tot prin a copia din când în când şi prin a călători fără bilet?
Când London Times a invitat o serie de scriitori să contribuie la paginile publicaţiei cu eseuri pe tema “Ce este în neregulă cu lumea?”, scriitorul G.K. Chesterton a preferat în locul unui eseu, un răspuns scurt: “Eu“.
