Planul B (n.b.:"B" nu e de la Basescu)
Exista un pasaj interesant, cel putin un pasaj de fapt, in evaluarea de data recenta pe care o propune institutul condus de Adrian Severin: PSD nu a avut un „plan B” in povestea suspendarii lui Traian Basescu. De altfel, absenta unui asemenea plan a fost constant indicata in campania electorala pentru refrendum de actiunile haotice ale social-democratilor, ale caror consecinte sint prabusirea dramatica in sondajele de opinie pe care nu o pot anula „injectiile” incercate de Mircea Geoana si de aliatii lui.
Observatiile facute de Severin si compania se pot extinde si la restul partidelor din coalitia anti-Basescu. Aceelasi simptome, acelasi comportament, aceleasi consecinte. Absenta „planului B” s-a vazut, poate va mai amititi, inclusiv imediat dupa anuntarea rezultatelor votului din 19 mai: nici unul dintre „invinsi” nu a avut un discurs convingator.
Poate ca unii dintre dumneavoastra va intrebati de ce tot revin – asa cum o fac, iata, si in acest text – la 19 mai? Chiar daca au trecut deja 2 saptamani de la acel vot, momentul in sine ne-a lasat „cadou” multe semnificatii. In cazul de fata: piata politica autohtona se confrunta cu o criza cronica de proiecte. Proiecte care, uneori, se mai numesc si „plan B”. Or mie, cel putin, imi place sa cred ca viitorul politic al Romaniei apartine celor care au planuri de rezerva. Adica acelora care au nu doar pulsiuni, frustrari si umori „politice”, ci si proiecte.
