…poporul suveran asculta manele!
…l-am sustinut pe Traian Basescu de fiecare data cand a infiintat o comisie prezidentiala din specialisti chemati sa identifice probleme reale, sa prezinte datele reale si sa propuna argumente pro sau contra, sine ira et studio pentru diferite solutii: asta e rolul specialistilor – sa creeze un cadru riguros de discutie in care politicul sa se poata desfasura fara a-si putea face de cap.
Acum, insa, presedintele vrea mai sus de sandala. Desi comisia prezidentiala pentru modificarea constitutiei nu a sustinut nici un moment varianta parlamentului unicameral, prezentand-o doar ca ipoteza de lucru printre multe altele, mult mai argumentate, Basescu a decis, cu de la sine, putere, ca e mai bine sa continuam reforma statului cu renunatarea la bicameralism si reducerea numarului parlamentarilor.
Inainte, insa, de a intra in detaliile acestei propuneri, se cuvine o precizare: mutarea e cusuta cu atza alba. daca si-ar fi dorit, cu adevarat, aceasta reforma, Basescu n-ar fi impachetat-o cu un referendum tinut concomitent cu primul tur al alegerilor parlamentare: e limpede ca majoritatea parlamentara de astazi nu va accepta aceasta propunere. Si va pierde, pentru ca pedelistii vor putea poza in eroii nedreptatiti inca o data (desi ar fi primii care s-ar opune, la o adica). Daca majoritatea va accepta propunerea referendumului, pierde iarasi – pentru ca satul de politica, „poporul” va vota in masa desfiintarea uneia dintre cameri.
Politic, asadar, Basescu a facut o miscare inteligenta. De pierdut, el nu are cum pierde. De pierdut are doar poporul roman – suveran! – cum a tinut sa precizeze cu zvac retoric si degetul ridicat.
Pentru ca „poporul”, cata vreme e inteles ca o adunatura de indivizi cu drept de vot, nu face nici doua parale. Atat de mult ni s-a repetat marota „poporului suveran” incat am inceput s-o luam de buna. Ca adunatura, poporul e, vorba clasicilor, o bestie cu o mie de capete, lesne de dus de nas incolo si-ncoace, setoasa de sange si iubitoare de manele (in fine, asta cu manelele e un adaggio modern). Poporul „suveran” mananca samante si le scuipa pe jos, ar vrea sa nu plateasca taxe si sa primeasca renta viagera fara sa faca nimic. De ce nu supunem la vot abolirea taxelor? De ce nu consultam poporul suveran in asemenea probleme? Cine e pentru ca toata lumea sa primeasca o excursie in Caraibe? toata lumea pentru? Se abtine cineva?
Da, poporul e intr-adevar suveran, cata vreme e inteles ca un intreg conceptual – dar asta e mai greu, pentru ca presupune ratiune, nu vointa. Or, la aceasta ora, poporul roman, conceptual vorbind, horcaie. A face apel la el in asemenea conditii e mai mult decat o magarie demagogica. E o inconstienta strigatoare la cer.
Aici se vede diferenta intre regimul corupt si cel bun , zicea Cicero: nu in cati reprezentanti ai „poporului” sta puterea de decizie, ci daca aceasta putere de decizie e folosita in interes personal sau pentru binele comun.
Nu voi repeta acum si aici toate argumentele pe care, de-a lungul timpului, le-am adus impotriva unui sistem unicameral si-a unui vot uninominal generalizat – in asemenea cazuri, minoritatea (fie ea si de 49,9%) e redusa la tacere. Evident, „poporul” pierde in termeni de reprezentativitate.
Ma multumesc sa constat ca inconstienta manipularii poporului se apropie de un punct critic. Intrebati-i pe americani de ce au infiintat Senatul, speriati dupa ce „poporul suveran” a votat anularea tuturor datoriilor. Si amintiti-va cum a sfarsit-o Robespierre, odata ce „poporul suveran” i-a scapat din mana. Pentru ca asa-i prostia: multa si alunecoasa – mai devreme sau mai tarziu iti va aluneca printre degete si se va intoarce sa te muste de mana.
