Portocală mecanică e cam stoarsă
Am citit de curand un articol pe un site de stiri in care se dadeau cateva exemple apropo de campania virtuala de la aceste alegeri. Se aminteau prezidentiabilii si se ridica in slavi prezenta PD-L pe netul acestei campanii, de parca conceptele de Web 2.0 ar fi patruns in fiecare rotita a masinariei pe care o cunoastem drept gherila digitala portocalie. Nu vreau sa supar pe nimeni, dar campania curenta a PDL-ului pe internet nu merita prea multe premii sau aplauze. Din contra, pedelistii abia daca prind din urma ceea ce alte partide au testat si implementat in ultimii cativa ani.
Per total, scena este aceeasi pentru toti acum: un site pentru candidat cu variate grade de complexitate, eventual cu blog integrat, conturi de Twitter si Facebook si niscaiva filmulete pe youtube. Si asta se face rapid, cu echipa tehnica facand conturile amintite si cersind prietenii, followeri si alte asemenea dovezi de popularitate fortata. E, in mare, cam aceeasi poveste cu stransul de semnaturi pentru candidati. Apoi, se face echipa de activisti online, recte postaci, care se pun pe scris sub coordonarea partidului sau firmei de interactive. Ii cunoasteti, o parte dintre voi chiar va regasiti in descrierea tocmai facuta, drept pentru care va urez postari inutile in continuare. Din cauza influxului de activism politic online in perioada alegerilor, nu numai ca audienta identifica mult prea usor astfel de eforturi, dar lupta devine mai mult de forma. In fine, mai exista si partea de reclama, bannere electorale si alte asemenea frumuseti grafice, unde se toaca banii mai ceva decat la campania din realitate, cu rezultate dubioase si greu cuantificabile.
Postacii sunt tragicomici, reclamele inutile si viralele de campanie penibile, per total. De fapt, daca stam sa analizam efortul depus in aceste saptamani pe internet, cu greu putem identifica altceva decat prezenta politicului in online intr-un grad mult mai ridicat, nu avem nicio alta dovada a faptului ca tot acest heirupism duce oamenii la vot. Din contra, unit cu multitudinea de surse de informare de pe internet, intregul proces produce un efect de suprasaturare si sictir in randul votantilor, care nici de sanii de pe site-ul unui tabloid nu se mai pot bucura fara vreo reclama sau comentariu in sensul politic.
In tot acest joc, PSD si PNL au deja doua campanii bune in spate, pe cand PD-L-ul inca se mai loveste de unele sincope in comunicarea politica online. Au descoperit si ei Twitter-ul, iar prima ciripire a lui Traian Basescu a inceput cu ‘Salut’, cuvant pe care nu l-am auzit pe Presedinte spunandu-l in domeniul public in 5 ani de zile. Profesionisti, deci! In plus, nu e destul sa ai cateva zeci de postaci internauti ca sa castigi niste alegeri, oricat de spalata pe creier/pasionata ti-ar fi baza de membri, pentru ca PSD-ul face acelasi lucru cu 2 oameni mari si lati, intr-un subsol de prin Kisseleff (mai bine si mai coordonat, chiar). Ma rog, mint, nu Kisselef-ul se ocupa de campania lui Geoana in online, dar e ceva mai bine pusa la punct decat a lui Basescu. Si nu retin ca PSD-ul sa fie partidul intelectualilor. De PNL chiar nu mai zic nimic, efortul lor in aceasta campanie online mi se pare la fel de sters ca si candidatul. Cred ca daca ar fi sa dau un premiu pentru campania online de pana acum, s-ar duce in mod sigur la echipa lui Kelemen Hunor. Si nu ca ar fi facut cine stie ce, e absolut identic cu ceilalti la prezenta online. Dar munca depusa de echipa sa justifica cei 5-7 la suta pe care-i va primi la alegeri. Pentru un 35% din bobor, aproximativ numarul romanilor cu acces la internet, ar trebui sa se zbata mult mai mult si sa reinventeze toata povestea cu online-ul politic romanesc. Pentru ca pierd cu totii in acest domeniu.
-MD
