Prea mult zgomot in jur. Sa ne intoarcem la clasici: despre "gaozul lui Patriciu".
Nimic despre CNSAS, despre Curtea Constitutionala, despre politica.
Va marturisesc ca, de patru zile, am stat destul de mult, dar inca prea putin, in preajma unor „clasici”. Mai ales, am stat citeva ore bune cu ochii pe Cehov si Turgheniev.
Mi-a cazut insa in mina si o carte intr-o editie mai veche – „Gargantua” (autor: Rabelais) – Editura pentru Literatura Universala, Bucuresti, 1962, traducerea Romulus Vulpescu. O frunzaream distrat cind, ajuns la paginile 22-23, ajung sa citesc exact asa:
„Cind se citi molitva, la pupitre-i / Gasira-ntr-insa coarne de junc doar:/”Eu (zise el) simtesc in fundul mitrei,/De ger, ca-mi deger creierii-n cuibar”./Cu fum de nap l-au napadit deci dar/Fu multamit ca l-au lasat la vatra, / Ci, sa ciopleasca-un nou jujau, macar, /Pentru trecletii din procleta satra./ Au dezbatut: gaozul lui Patriciu/…„.
Precizez ca italicele imi apartin. Mai precizez ca, in conformitate cu nota de subsol din carte, „Gaozul cu Patriciu” – „este o grota din Irlanda, pe o insula a lacului Derg; a fost considerata in tot evul mediu ca una dintre intrarile Purgatoriului si a devenit, din secolul al XII-lea, loc de pelerinaj”.
Aveti si poze, ca sa nu ziceti ca „pun” de la mine.
Acum, ma intorc la lectura. Sa auzim numai de bine!
