Primarul din umbră al României
Cînd în ţara asta se îngroaşă gluma, singura voce la care ciulim cu toţii urechile e cea a lui Mugur Isărescu. Guvernatorul BNR e de mulţi ani cel care îi linişteşte pe prăpăstioşi şi îi avertizeză pe optimişti să nu întreacă măsura. Trebuie să recunosc, personajul n-are charismă, faţă de ceea ce se cere în România. O periculoasă nulitate politică – CVTudor – l-a ameninţat că îl va trata ca pe un pui de Crevedia, aunci cînd Mugur Isărescu a candidat la preşedinţia României. Între timp autorul acelei ameninţări a dispărut din parlament în vreme ce Puiul de Crevedia rămîne şi în aceste vremuri de criză cea mai ascultată voce din România. Ca discurs politic, el a fost primul care le-a bătut obrazul celor care au încercat să bage leul în picaj – bancheri, nu vreun sindicat secret al caselior de schimb – ca să scoată un ban de pe urma diferenţei de curs. Tot el a fost cel care le-a dat gîndirea lui Geoană şi lui Băsescu, atunci cînd, cei doi, pe rînd, au atras atenţia băncilor străine cu reprezentanţe patriotic definite în România să nu mai ia banul de aici din ţară, ca să aibă ce să le dea amatorilor de împrumuturi din ţărişoarele lor de baştină. Acelaşi Isărescu a vorbit ieri despre starea economiei autohtone, cu constatarea că afacerile private gîfîie în faţa concurenţei şi fără a spune nici măcar un cuvînt despre scandalul zilei – cel despre exploatarea zăcămintelor din Marea Neagră. Dacă ar fi fost preşedintele ţării, probabil că ar fi zis ceva, dar ca guvernator al BNR şi ca primar din umbră al României, nu se putea băga în vorbă.
