Primavara amanata
Nu mai tin minte cum il cheama pe dusmanul lui Spiderman, dar Onofras trebuie sa prinda macar castingul personajului pentru urmatoarea serie de la Hollywood, dupa ce a ucis paianjenul scotian din vinclul portii lui McGregor.Unirea a revenit miraculos in meci si –ceea ce este cel mai important- ne lasa sa ramanem in competitie pana la ultima partida. Un meci jucat miercuri noaptea cu speranta si determinare de o echipa care nu mai seamana demult a intamplare mirabila. Legendele Scotiei nu mai aveau dreptul sa se simta surprinsi aseara. Nici macar de vremea umeda si rece, care i-a facut sa se simta ca in Homeland. De data asta Ghencea a insemnat ” acasa” si pentru ceilalti urziceni , nu numai pentru Dan Petrescu. Publicul a venit ca la Champions League si nu are motive sa regrete. Un joc de clasa , un pariu deschis ambelor echipe. Scotienii s-au dezmeticit dupa infernul autogolurilor de pe Ibrox Park, avizati ca necunoscutii din Baragan nu au aparut ca o umplutura de validare a unei competitii in care primavara e de obicei interzisa Estului. Mcculoch a pleznit sec peste ambitia romanilor, cu un sut in care acvaplanarea a fost mai importanta decat taria sau plasamentul defectuoas al lui lituanianului dintre buturile noastre. Ceea ce a fost important insa a fost lipsa de resemnare a Urzicenilor, care revine ca un leit-motiv al lor in drumul consacrarii ca o mare echipa. In acest sezon de Liga au fost condusi in fiecare partida si au sfarsit de trei ori prin a face puncte. Acesta este spiritul lui Dan Petrescu si cel mai important atuu al echipei. MM Stoica a taiat mult din partea lui mizerabila dupa ce a parasit Steaua si a stiut sa-si motiveze oamenii cum putini lideri stiu sa o faca pe la noi. Si aici nu mai vorbim doar despre fotbal. Acum asteptam Sevilla cu o speranta putin realista, dar care pleaca –iata- dintr-o resursa ce incepe sa calatoresca de la imaginar spre aievea. Primavara in Champions League e inca posibila.
