PSD speră că ouăle lui Năstase vor face pui
Azi am avut din nou senzaţia că PSD e tot mai mult un partid de supravieţuitori. Întoarcerea la unanimitatea aparent triumfătoare de la alegerea lui Adrian Năstase ca preşedinte al partidului din urmă cu ani e un semn că Mircea Geoană nu mai are zile multe la conducerea PSD. Dar şi un semn că acest partid a ajuns la capătul resurselor sale. Dacă Adrian Năstase a ajuns salvamarul PSD e limpede că partidul a intrat la apă. Asta nu neapărat din cauza bubelor lui Năstase, care e invitat periodic la DNA, pentru tratament, ci pentru că în acest partid a pătruns în ultimii trei ani o frică patologică de viitor.
Prin întoarcerea la omul din Zambaccian şi de la Cornu, PSD recunoaşte că n-a ştiut să crească alţi pui decît pe cei cu care se lăuda fermierul Năstase pe vremea cînd era premier. Iar cel care a orchestrat aria nostalgiei după vechea invincibilitate a partidului e bătrînul Iliescu, care a cîştigat din gros voturi pentru Năstase. Victoria lui de azi s-ar putea să facă din PSD o trupă care va începe să cînte prin cîrciumi de cartier, cu Adrian Năstase în rol de gurist specializat în „Îţi mai aduci aminte, doamnă?”
