Pupici transpiraţi cu Oprescu et comp.
Discursul lui Oprescu. N-am de zis nimic, n-am reţinut nimic. Impresionante au fost pupăturile de după. zeci de bărbaţi transpiraţi de peste 40 de ani şi-au frecat orbrajii unii de alţii. Oprescu şi-a ţuguiat buzele către ei, ei l-au îmbrăţişat. De ce s-au pupat şi nu au dat mîna? De ce nu era nici ţipenie de femeie în jur? Pentru că am înţeles că e treabă bărbătească…
Apropo de dezbaterea noastră cu un posibil nou partid, e clar că nu poate fi vorba despre visul lui Cozmâncă… Nu de stînga lui Oprescu e nevoie. Şi, mai ales, nu e deloc nevoie de pesedism reşapat.
Nu-mi dau seama dacă, după ce a păcălit Bucureştiul – care îl va vota probabil ca să scape de el de la primărie -, va avea puterea să ia sat cu sat şi să strîngă ceva voturi. În momentul acesta, mi se pare teribil de supraestimat. Dar m-am mai păcălit, aşa că…
Arsenalul lui Băsescu e folosit din plin. Oprescu era cît pe ce să plîngă la un moment dat. Aşa a cîştigat şi prima oară. Capacitatea omului de a copia succesul e deplină, de la mimarea carierei de mare chirurg, pînă la mimă băsesciană. Îi va fura lui Geoană voturi? Nu cred – oamenii de la care va fura stau undeva în zona moartă vadim-gigi, supuşi embargoului mediatic.
