…read my lips: vom avea (cel putin) o noua "catch-phrase"! Care?

…povestea n-a inceput de azi, de ieri. E veche, daca nu de cand lumea, atunci macar de pe vremea spartanilor, de cand se intampla sa cunoastem primele replici memorabile:
„- Daca vom intra in cetate, va vom viola femeile si va vom ucide pe toti”! – „Daca”.
„- Sagetile noastre vor intuneca cerul!” „- Atunci vom lupta mai bine la umbra!’ S.a.m.d.
A urmat Pericle, Napoleon (cu bastonul de maresal in ranita), Lincoln, Churchill si multi altii pe care nu-i mai pomenesc aici. Majoritatea acestor expresii se cunosc. Au ramas intiparite in memoria colectiva mai bine decat faptele de arme sau viata celor care le-au rostit – nu degeaba americanii le numesc (cu simplitatea care-i caracterizeaza) „catch-phrases” („fraze care te prind”). Tot americanii au fost si cei care au ridicat catch-phrase la nivel de arta a politicii. „The buck stops here” (Truman), „Ich bin ein Berliner” (Kennedy) sau „Read my lips: no new taxes” (Bush Sr.) sunt replici care au consolidat si sau creat presedinti. Lista e din nou prea lunga pentru a fi mentionata.
Dezvoltarea mass media, accesul la ziare, radio, TV, internet, etc a sporit exponential puterea de patrundere a unui mesaj si, implicit, impactul unei catch-phrase.
Doua precizari: (1) Nu orice catch-phrase de succes se traduce intotdeauna in puncte pentru cel care o rosteste. Uneori dimpotriva: „depending on what you understand by ‘if’” – celebra replica a lui Clinton din scandalul Lewintsky – a ajuns o gluma pe buzele tuturor, zdruncinand serios credibilitatea presedintelui democrat. Alteori, o catch-phrase poate functiona ca  bumerang. Dupa ce l-a ajutat pe Bush Sr. sa castige presedintia, „read my lips” s-a intors impotriva sa. In clipa in care a ridicat taxele, fraza a fost reluata ad nauseam de catre mass media, pentru sublinia diferenta dintre spuse si fapte. Astazi, in popor, „read my lips” a devenit o expresie folosita atunci cand vrei sa fie clar ca NU vorbesti serios!
(2) O catch-phrase nu trebuie confundata cu un slogan electoral, chiar daca una se poate transforma in cealalta, sau viceversa. Exemplul cel mai celebru, poate, e Obama cu al sau „yes we can!” (sau, daca preferati un exemplu neaos, Basescu si al sau „sa traiti bine„).
De buna seama, nici romanii n-au stat cu mainile in san. Au realizat repejor avantajul unei catch-phrase. Multi sunt convinsi ca, in 1996, Constantinescu a castigat alegerile pentru intrebarea de la finalul intrevederii cu Iliescu: „Credeti in Dumnezeu, domnule Iliescu?” La fel, in 2000, intrebarea retorica a lui Basescu „ce blestem pe poporul asta, sa fie obligat sa aleaga intre doi comunisti?”, i-a asigurat actualului presedinte marja de voturi necesara pentru a-l detrona pe Nastase.
Anul acesta, deocamdata, nimic nou pe acest front. Dezbaterea de la Cluj, Antonescu-Basescu, a avut (aproape) de toate, mai putin o catch-phrase. A fost o intamplare? Stupiditate? Lipsa de imaginatie? Nu cred. S-au bagat prea multi bani in sfatutori, consilieri de imagine, etc, pentru ca o asemnea varianta sa fie plauzibila (desi nu cu totul totului exclusa). Inclin sa cred mai degraba ca principalii adversari isi pastreaza munitia pentru ocazii speciale.
Una dintre ele ar putea fi asta-seara. O alta, ar fi confruntarea din turul doi. Un candidat bun, insa, (sau un candidat cu sfatuitori suficient de inteligenti) ar trebui sa aiba pregatite deja mai multe asemenea variante – din mai multe motive: (a) nu s-au inregistrat cazuri in care o catch phrase izbutita a anihilat-o pe alta (cel mai bun exemplu ar fi Chruchill, „omul care a innobilat limba engleza si a trimis-o la razboi”, care nu se sfia sa produca doua-trei asemenea fraze in rastimpul unui singur discurs, daramite in intervalul dintre doua dezbateri! (b) degeaba ai pregatita pe maneca o asemnea fraza – ea trebuie, pentru a reusi, plasata la momentul oprtun, in contextul oportun – trebuie sa te poti adapta; mai multe variante nu strica; (c) NU poti fi niciodata 100% sigur care expresie anume va deveni o adevarata „catch-phrase”, mai ales intr-un interval de timp atat de scurt, in care repetitia obsedanta e exclusa. Un intreg ansamblu de factori contribuie la succesul unei catch-phrase. Retetele exacte sunt imposibile; exista doar indrumari orientative. Mai multe tentative, asadar, sporesc sansele ca una dintre ele „sa se prinda” si sa ramana ancorata bine in subconstientul colectiv.
Pe de cealalta parte, o „perla” scoasa de vreun contracandidat, poate fi transformata cu usurinta intr-o catch-phrase care sa-l distruga. (Vezi „prostanacul” lui Iliescu, dar si „mai, animalule!” sau „numarati-mi ouale” – a lui Nastase.
Uite, asadar, provocarea: Cand credeti ca vom auzi prima catch-phrase cu adevarat reusita? Asta seara? Care ar putea fi aceasta? Indrazneste cineva?:)

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here