Repetenţi la comunism şi zece cu felicitări pentru cine ştie şi versuri cu Ceauşescu
N-au trecut nici două decenii de cînd s-a împiedicat regimul comunist în România, că de căzut cu totul n-a căzut nici după ce l-a condamnat Băsescu în Parlament, şi s-a făcut un manual pentru studierea lui. Cîtă lipsă de umor! Dacă o fi şi cu note, vă daţi seama ce concurenţă, printre elevi, şi prilej de nervi pentru părinţi. „N-a luat copilul decît 6 la comunism, să-i strice media.” Sau: „Pune, mă, mîna şi învaţă la comunism, să nu rămîi repetent!”
Ca unul care a trăit treizeci de ani în nu tocmai defunctul regim nu ştiu ce e mai bine – să iei 10 sau să rămîi corgent la această materie? Să înveţi faptele lui Ceaşcă şi ale doamnei, să dai extemporal despre cenaclul lui Păunescu şi, dacă s-o da şi bibliografie, şi mai mult ca sigur că se va da, să citeşti poemele lui Beniuc şi ale lui CVTudor, ca să prinzi un loc la olimpiada de profil.
Asta mi-aduce aminte ce a păţit o prietenă doctoriţă, în studenţie. Note mari pe toată linia. La examenul de socialism ştiinţific, fata spune că ea nu poate să înveţe la materia asta. Profesorul de socialism o pică şi are grijă să fie şi exclusă din facultate. De-abia după vreo trei ani s-a putut reînscrie, şi la socialism a găsit un profesor care a lăsat-o în pace, că altfel rămînea din nou repetentă. Acum, dacă vreun elev mai ritos zice că nu vrea să-şi încarce mintea cu istoria comunismului, fiindcă îi ajunge istoria pur şi simplu, îl lăsăm repetent?
