Cea mai stupidă taxă
Mai e puţin până în România, asta dacă Dunărea poate fi vreodată puţină. E trecut de miezul nopţii, iar în cap am doar calcule: să zicem o oră de la Calafat la Craiova, 2 ore şi jumătate de la Craiova la Bucureşti, asta înseamnă că pe la 4 sunt în patul meu de-acasă. După două săptămâni de preumblări, peste 4000 de km striviţi sub roţi, la care se adaugă toate cele povestite anterior, mi-e un dor de Bucureşti cum nu credeam vreodată să am parte.
Ce nu am în luat în calcul e că ferryboatul de la Calafat e operat de români. Ajung la timp să aflu că tocmai a plecat ultimul din noaptea aceea şi am în faţă două posibilităţi: să vin în Bucureşti prin Bulgaria sau să fac ceea ce îmi propusesm să evit, să rămân în Vidin şi să înnoptez în maşină. Apreciez că dormitul în maşină va fi mai ieftin şi mai puţin aventuros decât o cursă la ceasuri mici prin Bulgaria, vezi capitolul despre poliţiştii bulgari. La fel ca mine gândesc şi ocupanţii altor 15-20 de maşini (ferry-ul ar fi avut ce să care). Urmează patru ore de luptă surdă între coaste şi frâna de mână, pofitiţi de ghiciţi cine a câştigat.
Vine şi ora la care vasul îşi reia treaba. 30 de euro şi am ajuns la Calafat. În sfârşit! Sunt gata să demarez, piciorul îmi tremură nervos deasupra acceleraţiei, Bucureştiule, vin! Care sfârşit, că mai e mult până departe. Printre maşini se plimbă un nene cu un chitanţier. Ajunge şi la mine. “Acum ce mai plătesc?”. “Taxa portuară”. “Ce taxă portuară?” “Păi, folosiţi serviciile Portului Calafat”. “Ce servicii, bre, asta e maşină, nu şalupă!” “Îmi pare rău, trebuie să plătiţi, tranzitaţi Portul Calafat şi asta costă”. Nu îmi amintesc exact cât a am scos din buzunar, 5 sau 6 euro, dar ştiu că am “tranzitat” minunatul port timp de vreo 5 secunde, cât mi-a luat să străbat cei 10 metri ai “incintei”. Bine m-am întors în România! După toate şpăgile date poliţştilor bulgari, vameşului sârb, zeci de euro taxe de autostradă, alte zeci pe parcări, vignete şi altele asemenea, taxa asta stupidă de la Calafat m-a indispus cel mai tare. Asta poate şi pentru că, departe de casă, am idealizat România, uitând că noi suntem campionii şmecheriei.
