România cea cam neterminată
Vorbeam cu un amic aseară, iar el îmi spunea că s-a săturat de campanii de presă fără finalitate, apropo de iniţiativa Realităţii, „România, drum de ţară”. Redau aici ce i-am spus şi lui, că nu contează atât de mult că demersul jurnalistic nu se va solda cu 3456,2 km de autostradă sau străzi acoperite cu marmura de Carrera Carrara. E drept, gropile nu se astupă cu fotografii şi filmuleţe, dar măcar românul arată că nu are resemnarea încrustată în ADN. În plus, mai află omul ce drumuri e bine să evite. Uite, pentru că nu pot sa trimit fotografii la Realitatea TV (sunt angajat al trustului, vă daţi seama cum ar urla ciutacul dacă aş câştiga eu vreun premiu de la RTV?) postez aici un filmuleţ realizat săptămâna trecută pe atât de circulatul DN5, care leagă Bucureştiul de Giurgiu.
După ce jumătate din drum a fost asfaltat rapid şi extins la două benzi, de parcă ar fi urmat să treacă pe acolo Papa, Obama şi Ceauşescu, lucrările s-au oprit. Înţeleg că e o chestie de strategie, nu ne mai dorim drumuri expres. Aşa se face că avem jumătate de drum numai bun de material didactic pentru tinerii nemţi care vor să devină constructori de drumuri, în vreme ce restul, adică vreo două zeci şi ceva de kilometri, ar face să sară până şi blindajul de pe un Humvee al armatei americane. Revenind la mine, eu la Giurgiu trebuie să mă duc din când în când, că mi-e dor de mama şi, dacă ar fi adevărată treaba că sughiţi atunci când te înjură cineva, ar fi bine pentru sănătatea lor ca Berceanu sau Orban să evite să se aşeze la masă sâmbâta pe la prînz.
[flashvideo filename=http://ilie.blog.cotidianul.ro/wp-content/uploads/2009/01/24012009021.flv /]
