Sa aratam degetul bancilor. Vedem noi care…
Imi placea Ilie Serbanescu aseara, pe Realitatea, care a venit si a repetat de multe ori, ca sa inteleaga pina si Rogozanu care nu se pricepe la economie, ca nu se discuta destul despre credite, de felul in care se dau si despre inflatia generata mai ales de ritmul indatorarii populatiei. Ca un ignorant ce ma aflu nu fac decit sa-mi pun si alte intrebari naive:
– se discuta tot timpul despre acele citeva sute de mii de lei vechi cerute pentru salariul minim, pentru care tot ies oamenii in strada; nu se discuta serios despre comisioanele salbatice practicate de banci
– e dreptul lor sa puna ce comision vor, se spune. Eu cred ca populatia nu e atit de indatorata doar pentru ca nu-si calculeaza atent posibilitatile, ci si pentru ca e calarita fara mila de un mecanism financiar lipsit de transparenta si fara frica de autoritati
– de fiecare data criza e generata de aia umili, de profesori, de pensionari, de salariul minim. Stam foarte prost la capitolul critica si control ale abuzurilor comise de banci. Niciodata nu sint ei de vina.
– ONG-urile cele mai importante in acest moment ar fi cele orientate catre drepturile in relatia cetateanului cu bancile. Lipsa de educatie economica a facut din noi niste victime mai tot timpul din 89 incoace
– Dobinzi frecate cum vrem noi fara sa ne oblige nimeni la o cit de mica decenta. Comision de rambursare imens plus alte zeci de feluri de comisioane. Daca ne freaca cineva la cap, spunem simplu: cine va pune sa luati credit? am expus pe scurt filozofia bancherului roman
– Guvernul a colaborat fructuos cu maharii finatelor la impunerea unei pensii obligatorii pentru care nimeni n-a depus vreo garantie. Eu dau banii si daca am noroc iau ceva inapoi, oricum mai putin, ca inflatia nu e responsabilitatea bancii si nici a guvernului.
– daca incepe o criza a creditelor, am vaga banuiala ca tot aia mici cu imprumuturi pentru trei lulele vor plati scump. Stiu ca suna de-a dreptul marxist ce scriu, dar Romania e o tara ca nu are o astfel de abordare in spatiul public, asa ca o fac eu amatoristic
– Banii negri curg generos prin santurile coruptiei si nimeni nu are de gind sa intareasca fiscul (niciun partid nu are asta in program si avem an electoral).
Ma rog, o sa tot revin cu obsesii de astea de om cu filologie si cu idei despre economie cam cite s-or fi scurs din carti de politologie sau filosofie politica sau chiar literatura buna. Astept sugestii de la voi. Poate facem Organizatia care le Arata Degetul. Mai intii degetul acuazator, apoi…
