Să cîştigăm din jegul lor! Nu mă interesează dacă Chirieac şi SRS au fost lucraţi în timp ce lucrau pe cineva…
Sorin Roşca-Stănescu şi Bogdan Chirieac stau de vorbă cu şeful ANI, Cătălin Macovei. Primii doi nu mai sînt jurnalişti de foarte mult timp. Dar sînt încă dătători cu părerea absolut peste tot. În înregistrarea dată de Curentul sînt doar personaje din Clanul Soprano. Ei sînt România de care mi-a fost silă întotdeauna, a combinaţiilor. România pe care trebuie s-o luăm la şuturi cu toţii. După 20 de ani.
Mai întîi, aş vrea să dau un citat: „Dacă n-ai grijă de amantă, odată te varsă!” Acesta e un soi de omagiu adus expresivităţii pe care puţini scenrişti români au atins-o atunci cînd au vrut să redea viaţa de cartier. La noi, bogătanii vorbesc mai argotic decît băieţaşii care vînd heroină în Ferentari. Spune multe şi asta.
Mai-marii presei de azi aveau motive de cînd lumea să-i elimine pe cei doi din breaslă, măcar declarativ. Singurul gest ceva mai vizibil a fost cel al lui CTPopescu de a-l da afară de la Gîndul pe Chirieac după ce s-a constatat că scria articole ca să-şi regleze afacerile cu STS.
Chirieac era aseară la TVR, vorbea despre Zidul Berlinului, apoi a fugit la Realitatea parcă şi e în continuare ultraprezent. Roşca era la Antena 3 cu Hrebenciuc… Aceşti oameni trebuie pur şi simplu să fie semnaţi altfel pe burtieră: ŞANTAJIŞTI, de exemplu.
Evident, înregistrarea nu a ajuns întîmplător la Curentul. Cineva a vrut să „le-o tragă”. Trupa Băsescu e cel mai puternic adversar al lor şi ei sînt furnizorii „suspecţi”. Dar aceste mizerii ne mai deschid şi nouă ochii. (Apropo, faza cu caltaboşul şi Remeş nu a fost considerată „probă”, dar mie nu-mi pasă, setea mea de etică a fost satisfăcută cu acel filmuleţ şi asta e destul – dacă tot nu se ajunge să mi se satisfacă şi setea de justiţie). Aşa şi cu cei doi: vor începe isterii că de unde e înregistrarea? etc.
E foarte grav că sînt astfel de înregistrări ale unor convorbiri personale. Dar nu-mi mai pasă în cazul lor! Pentru că sînt mai rău decît cei care îi înregistrează! Dinte pentru dinte jeg pentru jeg. Un şef de instituţie îngenunchiat de doi derbedei între două glumiţe despre amantele lor. Asta n-ar trebui să ne deprime, ar trebui să ne revolte curat şi adevărat!
Cine iese cîştigat din această explozie de jeg, înregistrări probabil ilegale, şantaj etc.? Noi cîştigăm! Tot ce-mi doresc e să „verse” acum şi cei doi şantajişti biblioteca lor de dosare şi înregistrări. Ar fi o deversare de lături pozitivă: putem ieşi la liman dacă înotăm voiniceşte prin manipulările lor…
Ca o glumă, mi-a mai plăcut mult discuţia cu amante şi soţii. Pare o viziune ultramodernă şi de cartier a poveştii din „O scrisoare pierdută”…
Ăsta e jurnalismul unei falange importante din anii 90. Am văzut şi eu şefi de ziar cu seifuri cu documente îngropate în perete. Unii s-au „apărat” cu ele, alţii au atacat, alţii n-au mai ştiut să facă distincţia. Cert e că aşa nu se poate face nimic. Tot ce pot spera, cum ziceam, e că se vor anihila unii pe alţii, că Roşca Stănescu va trage cuiul grenadei, în mijlocul poporului de şantajişti adversari sau prieteni din care face parte.
Frînturi simpatice:
SRS: Nu i-aţi găsit conturile de afară?
CM: Suntem în procedură… Lui Blaga?
SRS: Da.
CM: Sincer, nu le-am căutat.
SRS: Urât.
CM: Urât, dar nu am ştiut.
SRS: Dar ceilalţi doi?
CM: La ceilalţi doi sunt procedurile în curs. Durează. Ştiţi cum v-am zis şi la televiziune. Elveţia nu mai e ce-a fost. Elveţia dă tot acuma, dar e o procedură mai complicată. (sursa: Curentul)
SRS: Am nişte acte. Voi vă hotărâţi dacă uită discuţia. Poţi s-o uiţi?
CM: Eu zic că nu, n-o uita. Nu mizaţi pe asta că nu ştiu.
BC: Deci pot să uit dacă am venit cu el la tine.
SRS: Păi ştii că ai luat 100.000 de la un domn?
CM: Nu, arătaţi-mi hârtia!
SRS: Nu ştiu… (scoate documentul)
CM: Nu, domnu’ ăsta a luat împrumut.
SRS: E semnătura ta?
CM: Da!
SRS: Şi ce scrie aici?
CM: „În prezenţa martorului“. „Contractul a fost încheiat în prezenţa martorului Macovei“. Da, aşa e, şi e valabil şi în ziua de azi că ăla n-a dat banii. Adevărat tot ce scrie de la un cap la altul şi adevărat că-i semnătura mea. Dar n-am luat eu, din păcate. Acum îmi pare rău, fie vorba între noi, că n-am luat nimic de acolo.
SRS: Păi da. Acum informaţia care-o am e că aţi împărţit banii: tu, martorul, cu ăsta care a luat.
CM: Domnul Roşca, ar fi fost bine. Mă credeţi, acum asta n-am cum să dovedesc, dar n-am luat nici măcar un cent şi n-am făcut rău.
SRS: Şi dacă n-ai făcut chestia asta, atunci de ce i-ai dat avocatului cu pixul, semnătura?
CM: Că s-a încheiat în prezenţa mea.
SRS: Nu asta, ce n-am adus…
CM: La ce vă referiţi?
SRS: Că te-ai angajat că-i dai banii înapoi tu şi te-ai pârât singur; ai dat o declaraţie olografă în faţa acestui avocat.
CM: Nu, asta aicia nu.
SRS: Nu?
CM: Nu. Arătaţi-mi declaraţia! Ce Dumnezeu! Deci dacă am recunoscut că astea-s? Cum să-i dau? Am înnebunit în somn? Când să-i dau? Eu ştiu că avocatul ar vrea să ia banii de la mine acuma. Dar dacă luam eu banii? Să ştiţi că eu nu am o problemă cu datoriile. Eu când iau un ban îl dau până la ultimul înapoi.
BC: Dar domnul ăla cine-i?
CM: Domnul ăla era un cămătar. (Curentul)
