Să nu uităm vorbele regelui Ferdinand I al României: „Nu zidurile fac o școală, ci spiritul care domnește într-însa!”
Care sunt prioritățile reale pentru VIITOR la nivelul administrațiilor locale?
În orice țară civilizată, tânăra familie, tinerii și copiii reprezintă viitorul țării respective și evident sunt priorități permanente în orice proiect de dezvoltare comunitară!
În același timp, teoretic ar trebui să vorbim doar despre viitor, nu despre trecut, deși se spune că un popor care nu-și cunoaște trecutul, nu are viitor!
La noi se respectă oare aceste reguli!?
La începutul lunii aprilie, Ministerul Tineretului și Sportului a solicitat administrațiilor locale printr-o adresă, să se facă tot posibilul pentru respectarea prevederilor legii 350/2006 (legea tinerilor), prin asigurarea din bugetele locale a fondurilor necesare activităților de tineret.
În ședința publică a dezbaterii bugetului de la sectorul 2, obicei implementat după 2016, s-a precizat de către beneficiari acest demers al MTS, dar în final, săptămâna trecută când s-a votat bugetul local am constatat un zero pe capitolul bugetar 67.02.05.02 (Tineret), la fel și pe capitolul bugetar 67.02.05.01 (Sport).
Răspunsul primarului Radu Mihaiu a fost că a asigurat fondurile necesare prin implementarea legii 350/2005 (finanțări nerambursabile din fonduri publice pentru activități nonprofit), lege care a fost aplicată în sectorul 2 doar începând cu anul 2017! Dar analizând programul acestor finanțări aprobat în aceeași ședință a Consiliului Local, am constat că s-au alocat câte 500.000 lei doar pentru domeniile Cultură și Culte, Sport, Educație, Mediu și Social. Nu și pentru Tineret!
Mai grav ni se pare ceea ce se întâmplă la capitolul creșe, adică interesul față de tânăra familie. În perioada 2006-2016, Primăria Sectorului 2 deși avea în dotare doar două creșe, a alocat din bugetul local fonduri pentru 18 noi lăcașuri de cult dar nici un buget pentru o altă creșă nouă, adică considerăm zero fonduri pentru viitor!
Nu spunem că administrația locală să nu sprijine cultele dar dacă luăm în considerare faptul că în anul 2000, economistul James Hackman a obținut premiul Nobel pentru demonstrarea impactului investiției în educație în diferite etape ale vieții, arătând că pentru fiecare dolar investit în educația preșcolară (educația timpurie) există pe termen lung un câștig de 7 ori mai mare pentru copil, familie și societate, realizăm că în România în realitate încă nu se dorește să aplice acest program decât la nivel declarativ!
Educația timpurile este prevăzută în Legea educației nr.1/2001 dar implementarea ei în creșe lipsește cu desăvârșire iar la nivel de grădinițe unde se folosește termenul de puericultor, observăm activități educaționale specifice primilor ani de școală și mai puțin cele specifice educației timpurii care ar trebui, conform experților în educația timpurie, ca grădinițele să fie mai apropiate de nivelul creșă astfel încât transferul între creșă-grădiniță-școală să fie cât mai lin pentru copii și nu cum se îmtâmplă în acest moment când rezultatele se observă în comportamentul copiilor abia în gimnaziu și deja este prea târziu pentru a fi îndreptate! Lucrurile acestea se întâmplă și pentru faptul că fondurile pentru formarea personalului din creșe se alocă după regulile din Ministerul Muncii iar la grădinițe după regulile Ministerului Educației iar dialogul și cooperarea dintre instituții la noi se știe că este mai mult disjunct.
Singurul proiect implementat cu succes la nivelul educației timpurii în București, l-am întâlnit la Sectorul 1 prin proiectul RODACIE, proiect care a fost demarat în 2011 și a avut ca referință modelul danez, printr-un parteneriat cu o universitate din Danemarca. Toate creșele din acest sector au în acest moment personalul instruit pe model danez și inclusiv proiectarea locurilor de joacă (interior/exterior) făcându-se printr-un dialog permanent cu specialiștii danezi!
Sectorul 2 a dorit să replice proiectul de succes de la Sectorul 1, Consiliul Local reușind în 2019 să voteze HCL 304/2019 (hotărâre pentru Creșe moderne și instituții integrate moderne-inovative cu personal specializat în educația timpurie în sectorul 2) și care presupunea implementarea a două proiecte, atât pentru creșe cât și pentru două grădinițe pilot cu câte două grupe de creșe. Nici până în acest moment Analiza de nevoi pentru creșele din sectorul 2 făcută împreună cu specialiștii danezi și în premieră, cu tot personalul din creșe, nu a fost semnată și asumată de DGASPC S2 (Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului), iar primarul Radu Mihaiu a afirmat că îl împiedică pandemia să aplice HCL 304/2019 deși creșele funcționează acum la 50% din capacitate!
În plus am înțeles că au fost mari probleme cu personalul angajat în noile creșe care au apărut după 2016!
Enumerăm câteva argumente care au stat la baza deciziei Consiliului Local când au aprobat HCL 304/2019:
a) 98% din copiii din Danemarca trec prin creșele de stat, unde pentru educația timpurie se folosesc pedagogi (în creșele daneze copiii rareori încalcă regulile, copiii au libertatea de a se exprima liber, nu sunt pedepsiţi pentru ceea ce fac; copiii au activităţi în aer liber, indiferent de condiţii; copiii învaţă prin imitaţie, prin preluarea rolurilor; pedagogii intervin cu calm si le explică copiilor, nu intervin brutal; supervizarea este aproape invizibilă, dar existentă; actul pedagogic se bazează pe jocuri; mediul este sigur, ergonomic, creat astfel încât sa nu permită copiilor să se rănească; educatorii stau la acelaşi nivel cu copiii etc etc
b) Personalul din majoritatea creșelor de stat din România este preponderant medical, activitățile fiind concentrate în principal pe activități de îngrijire, securitate și mai puțin pe cele educaționale.
c) Sistemul de creșe existent în România lucrează încă fără o legislație coerentă implementată și destinată aspectelor educationale pentru copiii cu vârste cuprinse între 0 – 3 ani, astfel că majoritatea creșelor operează programe fără o planificare sistematică bazată pe obiective de învățare.
d) Având ca referință studiile, cercetările internaționale în domeniul educației timpurii și care subliniează importanța dezvoltării copilului în etapa 0-3 ani, se impune o schimbare de paradigmă – de la medical la educațional.
e) În România, educația timpurie este prevăzută în legea educației naționale din 2011 dar nu se aplică în majoritatea creșelor din România!
În concluzie, declarațiile din campanie ale primarului Radu Mihaiu la capitolul creșe observăm că rămân doar la nivelul promisiunilor din campanie, iar dialogul pe care l-a avut săptămâna trecută cu directorul DGASPC Sector 2 la aprobarea bugetului și care a lăsat mult de dorit, ne pune mari semne de întrebare legate de ceea ce își dorește în realitate edilulul sectorului 2 și mai ales dacă a înțeles cum se poate rezolva educația timpurie la nivelul sectorului 2 împreună cu programul de extindere al creșelor!?
Poate nu ar trebui să uităm vorbele regelui Ferdinand I al României pe care le-am întâlnit într-o instituție educațională din același sector: „Nu zidurile fac o școală ci spiritul care domnește într-însa!” și venind către prioritățile din zilele noastre, considerăm că reprezintă un „must have” inclusiv la nivelul creșelor unde este obligatoriu prezența unui personal bine instruit și format în spiritul educației timpurii!
