…scroafa-n copac (II) – Radu Mazare


    …dac-am promis, am promis. Desi mi-e somn si inca nu mi-am terminat treaba pe ziua de azi, nu pot lasa ramatorii neobservati. Sa-i aratam cu degetul!
    Iata faptele: Mai acum vreo doua zile, dupa ce si-a exprimat o vaga simpatie fata de Crin Antonescu (orice adversar al lui Basescu e bine primit, nu?), primarul Constantei l-a „terminat” pe noul presedinte al PNL cu o replica de genul „totusi, daca n-a putut face nimic nici pentru el, nici pentru societate si locuieste in continuare in doua camere…” (imi cer scuze: ar trebui sa caut citatul exact, dar sunt prea obosit pentru a o face).
    (Ma grabesc sa precizez ca locuiesc intr-o casa, pentru a nu fi banuit de parti-pris-uri ranchiunoase.)
    Nu cred ca a fost vreo lovitura politica „sub centura” – n-avea de ce. Lauda a fost constienta, critica, nu. A fost glasul subconstientului unui individ care calculeaza reusita in viata si calitatile unui om in „pipailbile”. Lucrurile – apartamente, case, terenuri, masini – pot fi pipaite. Ideile, nu. Banii pot fi fosniti printre degete slinoase. (Sunt pipaibili, ce-i drept, dar in sine nu reprezinta nimic – las’ ca invata si Mazare, cum a invatat si Becali). Principiile, nu. E drept: in Ardeal, bunaoara, reusita in viata se masoara fizic. Pipaibil. Ai o vaca, o masina, un restaurant? Esti om! Nu? Nu! Si-atunci cum poti mata sa vii sa ne gospodaresti tara cata vreme nu te-ai putut gospodari singur?
    Pauza pentru un zambet sau un ridicat de sprancene, ca la orice scamatorie:)
    Si-acum trick-urile – jeux de paume? – (ca sunt cel putin doua): (1) „a gospodari” nu e totuna cu „administra”. De administrat poti administra orice (sunt si scoli pentru asta, iar media romana e plina de manageri straini; ei, ca managerii, vin cu o reteta stiuta pe dinafara: atata intra, atata iese, tragem linia si facem socotelile.) De gospodarit, insa, gospodaresti ceva de care, intr-un fel sau altul, esti atasat. Nu trebuie neaparat sa fie al tau, sa-ti apartina. Dar e musai sa simti cu acel ceva o legatura care trece dincolo de calculele contabilicesti. Ca si copiii.
    Sa va spun un secret: copiii nu sunt „rentabili”. Pe vremuri, da. Pe vremuri, ii putea folosi prin batatura – iti duceau gastele la pascut, mai mulgeau o vaca, mai arau, marisori fiind, pamantul. Acum, nu. Acum, daca lasi la o parte teoria biologiei evolutionariste conform careia incercam cu totii, intr-un fel sau altul, sa ne maximizam sansele de supravietuire genetica, copiii sunt o piatra de gat. Nu renteaza. Cum sa le spune Mazare povesti cu pesti in care binele sarac invinge raul bogat? Da’ poate Mazare n-are copii, asa ca-mi racesc gura degeaba. El nu crede in Mos Craciun.
    (2) o reusita care nu poate fi „pipaita”, care va sa zica nu exista. Esti destept? Demonstreaza! Teoria relativitaii? E = mc2? Iti bati joc de mine? Van Gogh? Un loser! Intreaga viata n-a reusit sa vanda decat un sigur tablou – si ala „cu pile”, ca avea fra-su’ o galerie… stim noi… Sfinti? Se cumpara si astia de la nenorocitii de popi! Ingeri? A se scuti! Radu Mazare daca nu pipaie – femei, masini, case la Sao Polo – nu crede.
    Credeti-ma: asta nu e invidie. Asta e mila.
    Mazare e protestant fara macar sa stie – pentru asta ar trebui sa-l citeasca pe Max Weber – alt ‘loser’, alt perdant, care a refuzat ani in sir posturi cheie in administratie pentru motive puerile de genul „nu ma simt in stare sa fac fata”, „prefer sa ma gandesc la altceva”.
    Daca astia ne sunt ratatii, m-as simti magulit sa-mi alin ratarea alaturi de-a lor. Si Beethoven era surd cand a compus Simfonia a IX-q.
    Revenind la amaratul asta de Mazare: seful lui indirect, i.e. primul ministru caruia ii zice Emil Boc, locuieste la bloc, apartament cu trei camere, desi a fost inainte nu doar presedintele PDL ci si primarul Clujului – oras-model macar prin prisma investitiilor atrase, in ciuda pozitionarii geografice net devantajoase fata de Constanta. Clujul n-are iesire la mare – are iesire la Somes. Pentru „societate”, ca atare, a facut mai mult decat Mazare (si o spun fara umbra de gluma). Pentru el? A facut, cred, ceea ce a crezut el ca e mai bine – chiar daca se inseala grandios in ultima vreme.
    (Disclaimer: am locuit la Cluj in felurite apatamente, cu din ce in ce mai multi copii. Nici o clipita nu m-am simtit mai destept sau mai inalt.)
    L-am cunoscut pe Mazare pe la inceputul anilor ’90 – el lucra la Contrast, eu la NU, ambele ziare cladite pe nucleul unor foste reviste studentesti de catre oameni hotarati sa schimbe lumea.
    El n-a reusit.

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Please enter your comment!
    Please enter your name here