Şi… dacă se înţeleg pîn' la urmă cu PNL, ce faceţi? Update: Cărtărescu!

decembrie 11, 2008 0

Am tot scris şi vorbit zilele astea despre capacitatea de adaptare la situaţii de rahat a vocilor care emiteau de obicei numai democraţie şi anticomunism. Mai zic una, iar apoi chiar mă potolesc. M-am plictisit eu de ruşinea lor şi tachineriile mele, d-apoi voi.
Se tot vorbeşte de o posibilă reapropiere PD-L şi PNL – serios vorbind, scenariu mai mult SF. Dar îl putem folosi în scopuri moralizatoare. Dacă s-ar întîmpla, ce ar mai scrie toţi cei care zilele astea au început să-i dea cu Patriciu şi criza, motivele pentru care s-a făurit alianţa? Ar fi în stare s-o dea iar la întors.
Atîtea spirite „libere” cu aşa potenţial de justificare ar merita un regim mai complicat, poate chiar unul totalitar. Cred că şi pe ăla l-ar înţelege. Pentru că totalitarismul are şi el RAŢIUNEA lui, nu? e un compromis raţional pentru o situaţie excepţională, nu?
Tot criticîndu-i pe intelectualii lui Băsescu, m-am trezit în situaţia penibilă de a fi un IDEALIST. Dacă ai măcar nişte limite în atitudine şi o reţinere critică normală, te numeşti idealist. Nu, n-am naivităţi cretine, dar societatea democratică, aia cu care au tot umblat în gură intelectualii lui peşte, e formată din „idealisme” imbecile precum egalitate de şanse, în dreptul la protest şi liberă exprimare şi alte bălării iraţionale. În ele cred.
Cărtărescu!
E a nu ştiu cîta oară cînd acest om NU mă dezamăgeşte:

Privind eşichierul politic am fost de multe ori revoltat şi câteodată amuzat. Rareori mi s-a-ntâmplat să fiu cuprins de această senzaţie de scârbă fără limite, de acest sentiment că s-au depăşit toate limitele admisibile, pe care le am acum. Mi se spune că, iată, dăm un semnal Europei (de la care, nu-i aşa, totul depandă) că două mari partide au trecut peste adversităţi şi-şi dau acum mâna pentru ţară. Se vorbeşte despre un nou consens naţional, despre un nou pact pentru România. S-a adus în fruntea noului guvern un specialist în finanţe, ca simbol, vezi-Doamne, al luptei anticriză. Toate aceste fraze lustruite acoperă cea mai greţoasă realitate din ultimii cincisprezece ani: aceea că avem iarăşi un parlament şi o guvernare care ne reprezintă deplin. Ne-am amăgit între timp să ne punem bruma de speranţă într-un partid sau în altul, într-un om politic sau altul, să ne gândim la legalitate, democraţie, civilizaţie. Ne-am întors însă, iată, la majoritatea lăbărţată de odinioară, la cele şaptezeci de procente de oameni fără conştiinţă, de infractori dovediţi, de oportunişti, de incompetenţi, de acumulatori vulgari de capital, de vânători de sinecure şi de clănţăi fără ruşine care sunt oglinda fidelă a ceea ce suntem noi cu adevărat. (evz.ro)

Articol scris in colaborare cu Dragos Stanca
VoxPublica
VoxPublica
Lasă un răspuns

Your email address will not be published.