…Basescu: solutia-surpriza
…haideti s-o luam babeste. E criza. Or, cand e criza, Traian Basescu se simte ca pestele in apa si da din el tot ce are mai bun. Mai mult, e o criza de a carei solutionare depinde soarta alegerilor prezidentiale. Iar Traian Basescu e un om politic extrem de competitiv. Daca punem cap la cap unu si cu unu, ne iese doi – nu-i chiar atat de complicat.
In acest caz, doi se traduce printr-o solutie-surpriza; o solutie care, inca o data, ii va lasa cu gura cascata si buza umflata pe adversarii sai, ba chiar – foarte probabil – pe multi dintre sustinatori. Nu-l va propune, asadar, inca o data, pe Boc: leul deja se prabuseste pe fondul instabilitatii, vazuta in cercurile diplomatice criza inseamna neseriozitate si politicianism ieftin, s.a.m.d. A persista, prin urmare, in renominalizarea lui Emil Boc e o solutie perdanta. A accepta un guvern de tehnocrati condus de Johannis Klaus, dupa cum vrea PNL, ar fi perceput ca un semn de slabiciune – inacceptabil, asadar, pe plan intern.
Exista doar doua alte variante care, pana acum, n-au fost vehiculate. 1) Basescu accepta un guvern al opozitiei – PNL-PSD-UDMR – demonstrand ca e suficient de tare pentru a nu se teme ca un guvern ostil va organiza alegerile. Solutia e improbabila, dat fiind ca PNL nu va accepta niciodata o recuplare „pe fata” cu PSD – nu inaintea prezidentialelor, cel putin. Crin Antonescu e, din acest punct de vedere, mai inteligent cu cinci minute decat Mircea Geoana.
Prin excludere, asadar, ramane varianta (2): Basescu propune un guvern de uniune nationala (condus sau nu de catre un tehnocrat), dar un guvern politic. Un guvern politic in care sa participe toate partidele importante, in asa fel incat eventualele plangeri de incompetenta, coruptie, etc sa fie compromise din fasa.
Despre avantajele si dezavantajele unei asemenea solutii voi scrie mai tarziu, cand si daca preziviunea se indeplineste. Stiu, Basescu e imprevizibil. Dar e intr-atat de imprevizibil incat la un moment dat poate actiona previzibil, doar pentru a mai surprinde o data. Ca-n bancul acela in care politistul ancheteaza producerea unui accident: „Ce s-a intamplat?”
-„Conducatoarea automobilului din fata mea a semnalizat ca va vira la stanga…”
„-Si?”
„- Si, contrar previziunilor mele, a virat la stanga!”
