Spre țara lui Vântu și Becali. De la ”întăriți-vă statul” la ”legea mea”, România se fleșcăiește
În ultima vreme, au apărut în spațiul public un fel de îngrijorări despre o posibilă tendință către dictatură a României. Făceau aluzie mai mult la restricțiile impuse de pandemie, considerate de adepții antivaccinismului drept un atac la ”libertate”.
Dar oare ce înseamnă ”libertate” în România, în viziunea unora? Tocmai ei, cei care acuză drumul spre dictatură, distrug democrația și atrag în mintea oamenilor nevoia de ordine și mână forte, tot mai absente azi în societatea noastră.
Democrația de acest fel îngroapă România. Sau pseudo-democrația… Adică, gândirea că, în democrație, îți e permis orice, inclusiv să pui în pericol viața altora pentru că tu vrei să-ți manifești ”libertatea” ta prost-înțeleasă.
Iar mentalitatea asta degenerativă se întinde tiptil în organismul nostru social, de sus în jos și invers.
De la liderii politici, care văd în democrație doar ceartă și ură (care îi ajută însă să ia voturi multe), până la votanții lor (care aplaudă la fiecare scandal). Nicăieri în lume nu e așa, deși nimeni nu-i perfect, ”țigăneala” asta e marcă românească.
Democrația înseamnă să fentezi legea, dacă ești șmecher, să calci accelerația peste limita legală (că, deh, nu sunt autostrăzi, de parcă asta ar permite să încalci legea), să faci chef între blocuri, să înjuri în trafic, să urli la alții (în orice țară civilizată, ajungi direct după gratii pentru agresivitate).
Dar tragedia e că democrație înseamnă la noi să-i obligi pe alții să-și facă meseria cum vrei tu. Sunt medici care se plâng că vin pacienții să le ceară să le aplice un anume tratament, văzut de ei pe internet! Unde în lume mai vezi asta?!
Tot în democrația noastră ”fake”, internetul a devenit sursă de moarte. Postările și filmulețele cu informații false ajung pe rețelele de socializare unde le citesc/văd oameni care le iau de bune, nu se vaccinează sau se tratează după ureche și apoi mor.
Acesta este cel mai grav aspect de dată recentă în democrația românească. Că destui oameni de rând se iau după ce scrie pe FB și nu mai ascultă de medici. Atunci, de ce mai merg la doctor, dacă ei ”știu” mai bine ce tratament le trebuie?
Există multe motive să credem că democrația din România ucide la tot pasul, vezi corupția de tip Colectiv și în general jomanfișismul de a trata regulile și legile după bunul plac.
În țara asta, treptat, oamenii își vor face tot mai des ”legea lor”, vorba lui Gigi Becali. Autoritatea statului, oricum slabă, se poate deteriora accelerat, vezi scenele din Parlament cu deputați care se comportă ca pe stadion sau în oficine cu interlopi – caz specific doar țărilor bananiere.
Colac peste pupăză, mediul politic nu are nici soluții, nici intenții de a curma această degradare. Liderii de partid au doar dreptatea lor, încurajează practic populația să investească și mai mult în venin, or asta nu face decât să catalizeze prăbușirea.
Înainte, în dictatură, exista ordine, mai mult de frică, nu din respect, dar acel sistem a murit și nu poate fi reînviat în Europa.
Dar în locul acelui sistem bazat pe încălcarea drepturilor omului, România a pus semințele anarhiei, care fac acum pui și distrug viața cu mult peste ce se întâmpla în comunism.
Statul este tot mai șubred și, în ciuda povețelor fostului mogul Vântu (”întăriți-l!”), el nu și-a revenit.
Nu peste mult timp, dacă această prăbușire nu e stopată și nu apare ceva salvator în loc, democrația din România nu va mai putea fi tolerată în interiorul democrației reale europene.
De altfel, curentul anti-state estice prinde contur în vestul continentului, dar atenție, nu doar printre votanții forțelor populiste, ci și în rândul populației ”normale”.
Nu e doar România în vizor, mai sunt Ungaria, Polonia, Bulgaria pe lista neagră, dar devine tot mai obositor pentru vestul Europei să tolereze în sânul ei tot mai multe focare anti-democratice, ale căror probleme lovesc și Occidentul, nu doar pe autorii lor.
Pandemia n-a făcut decât să transparentizeze și mai mult bubele democrației din România, tot mai desele sale accente anarhiste, lipsa de autoritate a statului, divizarea socială.
Acest cumul de ”infecții” din interiorul statului nu poate avea altă consecință decât distrugerea democrației din interior și îndepărtarea României de Uniunea Europeană.
Încercați să vă imaginați poza anului 2030. Cu o lume vulcanică, o Europă divizată pe axa est-vest, o Rusie și Turcie tot mai agresive, un val de imigranți asiatici tot mai greu de stăvilit, sărăcie în creștere, haos climatic, crize energetice sau economice etc etc.
Acesta este un articol de opinie
