Statul gripat

noiembrie 3, 2009 0

Ieri, Robert Turcescu le propunea ascultătorilor, la Realitatea FM, să discute despre ce mesaje aşteaptă de la reprezentanţii statului în aceste vremuri tulburi: fie că e vorba de povestea cu pensiile şi salariile de la FMI, fie de gripa porcină sau de accidentele feroviare. Ceea ce s-a întîmplat în ultimele 24 de ore legat de gripa nouă ilustrează perfect ideea că orice poţi aştepta de la stat, zilele astea, numai un mesaj coerent nu !
Comunicarea pe marginea gripei noi a fost un dezastru, şi nu pentru că situaţia din teren ar fi fost mai tragică decît cea din declaraţii sau pentru că nu s-ar fi citat corect date sau termeni medicali. Nu diferenţa dintre predicţii e subiectul, că sînt două mii sau douăzeci de mii. Modul în care s-a discutat despre subiect e problema !
Toţi cei în cauză au spus – şi plecăm de la premisa de bună-credinţă a fiecăruia – ceea ce a crezut. Sau ceea ce a ştiut la un moment dat. Preşedintele s-a mirat că trebuie să importăm vaccinuri. Streinu-Cercel, secretarul de stat acum demisionar, a vorbit, cu detaşarea de care numai medicii sînt capabili în astfel de situaţii, despre mii de morţi, mila Domnului şi „mizilicul” care e numărul de acum al cazurilor. Iar Geza Molnar de la Epidemiologie a expus cu largheţea teoreticianului un scenariu rece şi matematic referitor la multiplicarea îmbolnăvirilor.
Transparenţa nu strică, mai ales atunci cînd vorbim de ultra-sensibila temă a sănătăţii şi cu atît mai mult cu cît discutăm de epidemii şi pandemii. Numai că s-a transformat în haos. Băsescu se contrazice cu profesorul de la Matei Balş, dar convoacă şedinţă CSAT pe tema gripei. E foarte gravă situaţia sau nu ? Dacă da, de ce au loc manifestări publice, inclusiv băile de mulţime ale
campaniei ? Puteam avea vaccinuri mai devreme ? Dacă nu, de ce ?
Profesorul Streinu-Cercel este personajul asupra căruia s-au aţintit toate privirile şi care, în cele din urmă, a ajuns şi victima acestui tămbălău. Este şi nu este vina lui. Atunci cînd „achiziţionează” în guverne personaje cu notorietate şi credibilitate, politicienii români uită să le facă şi instructajul de „demnitar”. Poziţia te obligă la un discurs structurat, nu te mai adresezi cîte unui pacient aflat la consultaţie şi nici unui coleg de breaslă, la cafea, pe culoarul spitalului. Orice declaraţie trebuie să aibă aceeaşi greutate pentru milioane de români, orice cuvînt în plus poate deveni o problemă, tonul conversaţional poate face mult mai mult rău decît bine.
Streinu-Cercel a căzut victimă nu numai propriei lipse de pregătire de comunicator guvernamental, ci şi maniei controlului de care suferă preşedintele. Demisia „din motive personale” a doctorului a intervenit la cîteva minute după ce consilierul prezidenţial Virgil Păunescu i-a atras, practic, atenţia că vorbeşte prea mult şi că stîrneşte panică. Mesaj similar, chiar dacă mult mai concret, cu al preşedintelui. După părerea mea, profesorul a făcut exact ce nu trebuia să facă (din nou!). Pentru că prima conotaţie a demisiei este că specialistul reputat a fost redus la tăcere de politicianul-preşedinte, aflat în campanie electorală, care nu vrea ca populaţia să fie cuprinsă de panică şi să-şi piardă şi ultima brumă de încredere în capacitatea autorităţilor de a gestiona situaţia. Domnul Streinu-Cercel s-a trezit cu orgoliul profesional rănit şi onoarea de specialist şifonată – cineva, fie el şi şeful statului, a trecut peste capul lui. De acord, dar ar fi trebuit să-şi asume comunicarea dezlînată şi să treacă repede la remedierea situaţiei, nelăsîndu-i preşedintelui ocazia să discute ŞI despre asta. Şi nimănui altcuiva. Mai ales în campania electorală !
Mă aventurez să cred că un trainer bun ar fi fost chiar şeful său de la minister, Adriean Videanu. Pentru prima oară, interimarul Videanu a evitat să discute pe tonul politicianist caracteristic chestiunea gripei. Percepţia mea a fost că şi-ar fi dorit să lase întreaga comunicare pe seama specialistului Streinu-Cercel şi că a făcut un necesar pas în spate, nebăgîndu-se ca musca-n lapte. Abilitatea de a structura un discurs public a domnului Videanu ar fi trebuit pusă în slujba expertizei doctorului şi poate n-am fi ajuns la situaţia de azi. Îmi imaginez că Videanu regretă sincer despărţirea de profesor. Dacă iureşul campaniei i-ar fi lăsat loc şi preocupărilor legate de ministerele pe care le conduce, probabil că subiectul şi-aşa extrem de sensibil al porcinei n-ar fi căpătat proporţiile de acum.

Avatar
VoxPublica
VoxPublica
Lasă un răspuns

Your email address will not be published.