Traian dansează. PSD boxează
S-au retras de la guvernare jigniţi. A fost ca un joc de poker şi rămîne ca un joc de poker. Continuă creşterea mizei. Din păcate, orice înseamnă guvernare, decizii contracriză şi celelalte, se amînă începînd de azi pe termen nedefinit. Urmează un lung joc în parlament, urmează alegeri, urmează negocieri pentru noi alianţe în funcţie de cine va ieşi preşedinte.
PSD s-a tot chinuit să-şi arate bărbăţia. Şi, cînd un mugur de curaj şi intransigenţă s-a arătat şi şi-au dat demisia, Traian Băsescu a încins o horă pe cinste undeva la Cluj. Batjocura a fost usturătoare. Mă uit la TV la lideri PSD care vorbesc de criză şi alte prostii (dacă erau interesaţi, nu plecau!, oricît i-ar fi costat) şi văd în fereastra alăturată cum îi sar călcîiele preşedintelui pe podea. Bagatelizarea a fost completă. mediatic, nu au nici o şansă în faţa lui Băsescu. Tipul s-a uitat atît de mult la televizor, e atît de obsedat de presă, încît face agenda pocnind din degete.
PSD n-a înţeles asta, nu i-a înţeles nici pe liderii panicaţi din teritoriu care se scarpină cu amîndouă mîinile în aceste momente şi se întreabă „cum fac eu să strîng bani pentru electorale dacă nu-s la putere”.
Se încearcă acreditarea ideii că PSD plănuia de mult timp retragerea. Mi se pare o prostie. N-aş fi crezut niciodată că se vor retrage, e stupid şi pentru ei, şi pentru noi. Şi nu cred că au plănuit vreodată ceva cu adevărat. Se joacă visceral şi se aleargă turbat către marginea prăpastiei, atîta tot. În momentul ăsta, pe masa jocului de poker s-a mizat tot, casă, prieteni, familie, tot. Unul dansează, unul boxează. Problema mea e că şi noi sîntem pe masă. Şi nu dansăm. Sîntem o miză printre multe altele…
