Traian, distribuitorul de droguri
Într-un amestec de idioţie şi superficialitate l-au acuzat de trafic cu arme şi terorism. Au dat-o în bară. Preşedintele României se încadrează de ani de zile la altă faptă. Se ocupă cu distribuţia de droguri. Narcotice, stupefiante, halucinogene şi excitante.
Droguri grele, nu din cele light, propuse spre dezincriminare de comisia prezidenţială. Avem de-a face aici cu eroina (îngrijorarea eroică faţă de corupţie şi injustiţie), populina injectabilă(discursul familiar, şpriţul cu masele), mocaina(cheltuirea banilor FMI pe voturi sociale),micihuana (asumarea măruntă a marihuanei),bacşişul (asumarea bordelului legalizat),scopium (numărul prea mare de parlamentari) şi, în fine, ceea ce în orice limbă se numeşte shit(referendum în primul tur al prezidenţialelor).
Toate aceste substanţe imponderabile care provoacă stări emoţionale avantajoase, somnolenţă logică şi onirism lipsit de bază reală sunt produse în laboratoarele mintale ale preşedintelui. Traian Băsescu este cel mai creativ şi cel mai productiv dealer de pe piaţa naţională a speranţelor halucinate. Iar ultima lui tranşă de excitante, livrată consumatorilor joi, a format rapid o nouă categorie de dependenţi. Pe traseul neuronal al scepticilor s-au produs acum modificări de reacţie. De la „nu-l suport – îl înjur – îl urăsc” s-a ajuns la „îl admir – îl înjur – îl votez”.
Intenţia de a plasa un referendum necesar şi simpatizat în chiar primul tur al prezidenţialelor e un caz clasic de folosire a puterii în folos personal. Nu e ilegal – ne-o spune Constituţia – şi nu e nici imoral, fiindcă impulsul legitim al politicianului e să obţină puterea. Dar nu e câtuşi de puţin fair-play. Imaginaţi-vă un fundaş-matahală secerând, fără minge, doi atacanţi subţirei deodată şi veţi avea zece la sută din grosolănia şi disproporţia acestui fault violent. Lovitura preşedintelui e inteligentă şi ea reconfirmă înzestrarea lui formidabilă pentru politica nervoasă şi confruntaţională. Dar, pe de altă parte, viclenia ei extremă dezvăluie, din nou, nepotolita sete de conflict a unui luptător nevindecabil, născut să trăiască lovind, împungând şi fandând până la epuizare, dar mai ales uitând sensul luptei.
Geoană, Antonescu şi Oprescu, cei trei păcălici aliniaţi la start cu Băsescu nu sunt demni de admiraţie, dar sunt dovezile de viaţă ale democraţiei. Ei sunt propunerile de normalitate şi de echilibru ale sistemului imperfect în care trăim, aliaţii necesari ai regimului politic sănătos şi centura de siguranţă a libertăţii globale. Fără ei ar fi foarte rău. Fără ei sau cu ei acoperiţi de dispreţ imunitarea noastră democratică ar fi pusă în pericol. Aşa că salutaţi grupul candidaţilor slabi care beau apă plată cu lămâie. Chiar dacă vi se par acri şi chiar dacă votul vă trage spre candidatul care soarbe scotch. Mulţumiţi-le lui Geoană, Antonescu şi Oprescu, aşa lipsiţi de şanse cum sunt, pentru faptul că sunt şi că nu există doar Băsescu. Fiindcă consumul îndelungat de droguri provoacă dependenţă şi aduce democraţiei mari dureri de cap.
