Ucenicii vrăjitori
Au experimentat din nou două arme din arsenalul lor extrem de vast. Opţiunile sînt însă practic nelimitate.
Au recurs la două dintre cele mai „convenţionale” şi mai uşor de digerat. Dar Constituţia şi regulamentele camerelor le oferă nenumărate alte posibilităţi.
Mulţi dintre ei sînt jurişti cu experienţă şi o gîndire creativă remarcabilă. Încă de la momentul cu suspendarea, de acum doi ani, parlamentarii au transformat în artă punerea în operă a tuturor variantelor de control al unei puteri asupra alteia.
Din cînd în cînd, prudenţa unor colegi a oprit experimente mai complicate. Declaraţia politică de susţinere şi avizul negativ pe referendum – legale şi perfect legitime, altminteri – sunt cîteva din demersurile transparente. Dar am fi putut asista la mult mai multe şi probabil timpul nu e pierdut. Tergiversarea procedurilor, lipsa de cvorum, neincluderea pe ordinea de zi sau trîntirea ministru cu ministru, în comisii, a propunerilor unui premier desemnat îl pot face pe acesta să ajungă în situaţia hilară de a se prezenta singur să ceară un vot de încredere, numai spre a fi trimis acasă în hohotele de rîs ale iniţiaţilor.
Se spune că excesele generează excese. Fiecare scuipat trimis de preşedinte în direcţia Parlamentului a primit drept răspuns cîte un nor colorat din ultima poţiune combinată în eprubetele legislativului. Se poartă scotocitul febril prin rafturile cu cărţi şi interpretarea în stil propriu a unor legi neclare şi şchioape, susceptibile de a fi examinate mereu de Curtea Constituţională, vedetă a spaţiului public de ceva timp încoace.
Fiecare tabără (re)descoperă şi combină ingrediente. Zumzetul din laboratoarele puterii, din oricare ramură ar fi ea, răzbate tot mai intens, joaca cu eprubetele devine un drog, artiştii îşi testează la extrem îndemînarea. Şi uită că uneori o picătură în plus poate face amestecul să le explodeze în faţă.
