+USR și alte meditații despre alegerile de anul ăsta
Mulți nemulțumiți useriști după mermeleala unificatoare PLUS și USR în care unii au venit cu mai nimic și au luat foarte mult, iar ceilalți s-au chinuit ca să-l pună pe Cioloș pe liste etc. USR a adunat destui voluntari, au coagulat frontul radicalizat antiPSD, ok, numai că mulți naivi se așteptau la tot soiul de recompense spirituale, probabil.
Încă de la trecerea USR la nivel național designul a fost simplu: eliminăm urmele de lideri care au pornit proiectul de la firul ierbii, Nicușor Dan adică, și construim capsula guvernamentală Cioloș-USR. USR a venit în parlament ca partidul plecat de la putere, n-a fost vreo minunăție grassroots, doar s-a vopsit oengistic-societate-civilă. Tot guvernul Cioloș a fost și este în jurul acestei grupări. Cioloș a strâns un anumit tip de cadre în jur: noii îmbogățiți din fonduri europene și din diverse dregătorii ale birocrației noi, de tip ”proiect”, a luat de asemenea în seamă și noua lume corporatistă care s-a tot dezvoltat în ultimii 10 ani și care, deși de fapt a fost mângâiată și scutită de taxe de toată lumea, nu avea reprezentare politică vizibilă, avea doar privilegii.
La alegerile europarlamentare de anul ăsta avem două partide ”tradiționale” și două guvernări ”simbolice” care candidează: Ponta și Cioloș. Ponta a venit la putere cu alianța PSD-PN. Nimic nu pune la punct mai repede și mai bine o rețea politică decât o guvernare. Rețeaua Ponta a fost pusă în evidență și de stilul complet diferit de conducere a lui Dragnea.
Ponta, Ghiță și o serie nouă de cadre (Liviu Voinea, acum la BNR, de exemplu) schimbaseră, recentralizaseră ceva din puterea partidului. Dragnea a reinventat autorități locale ca o salbă de SRL-uri de provincie. Lupta lui cu DNA este fosta lui luptă cu Ponta – intervenția stupidă Kovesi-Coldea n-a făcut decât să oprească schimbarea PSD – după ce anticorupția le eliminase rivalii unor Ponta, Ghiță și altor lideri de rangul doi din provincie, a început o luptă chiar cu această facțiune ”prietenă”: Ghiță lucra cu ei, Ponta nu era ostil.
Însă, cum o tot zic, explicația prin ”servicii” este leneșă, bagă sub preș realități mult mai evidente. Dragnea profită la maximum de ea, deja utilizează explicația serviciilor care au inventat și mișcările lui Ponta, și pe-a lui Cioloș-USR. Serviciile sunt doar o mică parte și oricum forța lor stă în găsirea posibilităților lobbystice în orice zonă partinică.
E o explicație leneșă și pentru că am avut niște mișcări destul de clare, de etape ale acumulării de avere succedate de ”noi valuri politice” corespondente. Fiecare etapă de acumulare a generat schimbări politice: privatizări ezitante de început de 90, privatizări isterice tip anii 90 pe final, privatizarea strategică pentru UE (Năstase & Băsescu), remilitarizare și repunerea pe picioare a rentelor militare și de supraveghere, retrocedarea ad integrum (Băsescu & PDL), valurile de speculatori imobiliari (prin toate partidele), acumularea din vămuirea și fake-uirea fondurilor europene (USR și bucăți din PNL, PSD), ascensiunea culturii de multinațională cu un middleclass isteric de dreapta și cu o masă precarizată, dusă la salariul minim, fiecare cu alte opțiuni politice, contondente.
De ce n-am explica așa?, în loc să tot fantazăm doar cu înțelegerile secrete. Au existat și sufragerii, dosare aranjate, dar ele sunt accidente față de un mers istoric nesecret, la lumina zilei. Iar aceste schimbări economice și sociale au impus în timp forme noi de politică și reprezentare, din ce în ce mai puțin democratice, e adevărat, pentru că ele au acționat numai în numele unor ținte ”urgente”, de la bătălia cu terorismul și corupții, la consolidarea parteneriatelor strategice sau consolidarea poziției investitorului în piața românească. Rezultatul nu a fost o oligarhie cu proiect, ci mai multe grupări contondente care vor doar puterea, nu au și proiecte diferite cine știe ce. Iar politicile sociale ale PSD au fost un exemplu de ”așa nu” în cum să folosești câteva măsuri sociale ca paravan pentru interse personale meschine
Pe lângă cele două guvernări, Ponta și Cioloș, avem un PNL care se unește tot mai mult în jurul lui Boc și al baronilor locali decât în jurul liderilor săi centrali. Și mai avem, bineînțeles guvernarea Dragnea, venită pe creștere economică, și foarte bună furnizoare de rente, pe lângă niște măsuri sociale normale, nu așa de importante pe cât se laudă ei – sunt mai curând bune în contrast cu inconștiența unei opoziții atât de la dreapta încât ar tăia până și salariul minim.
Cele mai aproape de mecanisme partinice clasice sunt PNL și PSD. USR și PRO sunt partide ”de premier”. Unii au văzut cum e să guvernezi și vor din nou puterea sau vor măcar barca de salvare europeană. Ponta știe că PSD, oricât de la putere ar fi, nu mai poate fi condus prea mult doar cu metode vechi de cumpărare a liderilor, pentru simplul fapt că nu e de ajuns pentru toți. Esența e însă clară: întâi au fost la putere și abia apoi au devenit challengeri.
(De aia găseam zilele trecute, personaje precum Bostan, de la PLUS, esențiale pentru aceste grupări: pentru că sunt aspiratoare de bani publici în numele privatizării și luptei cu mâna de lucru ieftină, totul dublat de extremă dreapta ascunsă după tablete și prezentări power-point. Bostan ar putea fi pentru Cioloș ce a fost Ghiță pentru Ponta. Nu reiau discuțiile ridicole cum că USR ar fi stânga și alte parascovenii.)
Ce înseamnă toate astea? Că, da, că spiritul conformist, de conservare a status quo-ului, este incredibil pentru o formațiune nouă, că există și un „spirit radical”, în cazul USR-PLUS, însă un proiect de sus în jos, complet devansat de realitățile europene, dar foarte la zi cu noile forme de oportunism. Un conformism care seamănă mult cu conformismul noii revoluții tehnologice – gloria de conformism în timp ce te crezi rebel, din rețelele de socializare, e desigur cel mai bun reper.
