”Vă amintiți vodka Gorbaciova? Curgea la chefurile tinerilor ce purtau tricouri cu Che ori secera și ciocanul”
Occidentul are memoria scurtă și discernământul atrofiat. Știind asta, ursul de la răsărit -umilit în 1990- a pus capul în piept și a planificat metodic revanșa.
Mai întâi prin ofensiva de șarm. Vă amintiți de Raisa Gorbaciova? Ea a fost primul rus care a cucerit sufletele occidentului naiv. Imediat după, cat-walk-urile mondiale au fost inundate de superbe creaturi blonde și filiforme „made in Russia”.
În timp a devenit de bon-ton să admiri „Corul Armatei Roșii”, Baletul Bolshoi dădea reprezentații cu casa închisă. Pianiști, șefi de orchestră, coregrafi și oameni de știință crescuți în Novosibirsk inundau marile scene ale lumii și marile universități. Vodka (vă mai amintiți Vodka Gorbaciova?) curgea din belșug la toate chefurile tinerilor, care, în naiva lor inconștiență, purtau -mândri- tricouri cu secera și ciocanul, Che și chiar Lenin.
Nouă, celor care le mai spuneam din când în când că astfel girează crime, ni se râdea în nas și eram luați de boșorogi rigizi și demodați.
Ursul din est, și liderul lui, erau admirați de mulți oameni din occident pentru că degajau putere, în contrast cu liderii amețiți ai respectivului occident. Ba, mai mult, agasați de suicidul cultural al vestului, mulți vedeau în blondul septuagenar care călărea armăsari la bustul gol și înota în lacuri înghețate, un posibil salvator al creștinismului.
Da, Rusia a luat notițe de la strategia SUA din anii Reagan. Atunci occidentul a câștigat confruntarea cu comunismul sovietic și pentru că reușise să cucerească imaginarul maselor.
Era cool, atunci, să porți „stars and stripes”. Pe penar, tricou, adidași. „Războiul stelelor”, filmul, cucerise imaginarul colectiv, iar „Strategic Defense Initiative” (numit tot „Războiul stelelor”) speriase de moarte complexul militar sovietic care a cedat nervos.
Iată cum -în două decade după 1990- Rusia a reușit să-și creeze, așa cum am arătat mai sus, o imagine favorabilă în lumea occidentală.
Odată consolidată această bază de pornire, anume o imagine favorabilă în mentalul colectiv occidental, a început faza a doua.
Odată plecați din mari funcții guvernamentale din țările occidentale (și rămași fără salarii și ocupație) cancelari și miniștri au primit sinecuri la Moscova. Nu vă faceți iluzii, nu veneau singuri, ci cu carnetele de adrese bine umplute. La orice ușă băteau li se deschidea cel puțin odată. Și, sunt convins, rămânea deschisă atâta timp cât pe ea intrau dolari și blonde filiforme.
A fost minuțios, pas cu pas, gândit modul în care vestul putea fi luat ostatec energetic. Naivii din vest votau cu aplomb partide verzi, chilangioaice ciudate dădeau lecții despre energie liderilor mondiali la ONU. La ceaiul de dimineață de la Kremlin, în tot acest răstimp, cred că se râdea copios. Mașinăria sinucigașă a occidentului începuse să funcționeze singură, nici nu mai era nevoie să fie ajutată.
Depedență energetică și imagine: ăștia au fost primii vectori ai revanșei istorice. Nu mă credeți? Gândiți-vă că Gazprom a cumpărat campania de imagine la cel mai urmărit eveniment sportiv din occident: Liga Campionilor. Ați urmărit animațiile Gazprom și subtila lume idilică pro-Rusia? Campionatul de fotbal din 2018 -de la care au lipsit obișnuitele cafteli între suporteri- au închis acest cerc al imaginii.
Dar asta nu a fost destul. Occidentul trebuia destructurat și din interior. Facebook, Twitter, Instagram și altele asemenea au intrat în scenă la fix. Profitând de transparența vestului (un general KGB zicea că dacă vestul nu ar fi inventat transparența ar fi trebuit să le-o servească KGBul), care e un teren fertil pentru sădirea de fantasme maselor mai puțin educate, s-a creat o savantă rețea de zvonistici, menite să distrugă țesutul social al blajinului occident.
Vaca sacră a democrațiilor occidentale -dreptul la opinie- a fost savant instrumentalizat(ă) și, în virtutea acestui drept, am fost dresați să „dezbatem” orice prostie pentru că era ridicată de emitent la rangul de „opinie”.
Iată cum am început să ne disipăm energiile și să ne dăm în cap unii altora pe teme minore dar -pentru că exprimate zgomotos de excitați cu misiune sau idioți utili- care au ajuns în prim-planul discursului public.
Vestul nu a fost doar dezbinat. Ni s-au pus în brațe și vreo două-trei milioane de „refugiați” de peste Mediterană, 90% bărbați tineri și vânjoși, mulți fără o minimă educație, dar posesori ai unei culturi care are ca scop asumat invadarea propriei noastre culturi.
Spus pe scurt, până recent, Rusia reușise cam tot:
avea o imagine bună, mai ales printre tineri, iar Putin era privit de mulți ca „the real man”, în opoziție cu liderii slabi ai occidentului, reușise să ia ostatec energetic (și piața metalelor) vestul, domina manipulările mediatice, pe scurt, ca să își atingă obiectivul revanșei istorice, nu avea de făcut decât un singur lucru: să aștepte tacticos, eventual îngrijindu-se ca rușii să nu o ducă prea rău. Așa cum decurgeau lucrurile, vestul părea buimac (am în minte imaginea unui om viguros îmbătat cu opiu) iar SUA ramolită și în pragul unei explozii sociale belemisto-wokeistă. Totul mergea strună pentru planificatorii cu instinct de reptilă de la Kremlin.
Dar, iată, Putin pare că s-a grăbit. Probabil hrănit cu rapoarte care îi spuneau ce vrea să audă, probabil sub tratament cu steroizi (strict opinia mea de chimist) și cu o agresivitate crescută, întărit de succesele din Georgia și Crimeea și excitat de mirosul de sânge, mediocrul KGBist a simțit că e momentul să intre în istorie.
Nu știu cum se va reașeza lumea după această aventură criminală și nu vreau să fac vreun pronostic. La cum arată lucrurile, e posibil ca Ucraina să fie pentru Putin ceea ce Afganistanul a fost pentru URSS. Nu trebuie nici să excludem varianta unei victorii a lui Putin în Ucraina, dar o judec improbabilă. Cert este că azi, dacă ești rus, miliardar, sportiv talentat sau simplu cetățean, ești văzut ca un paria. Arareori o țară (națiune) a fost mai hulită ca Rusia de azi. Ăsta e rezultatul net, pe moment, alături de, tragic, mii de morți nevinovați.
Altceva vreau prin această modestă postare: vreau să vă arăt că ceea ce se întâmplă astăzi ne-a fost, unora dintre noi, transparent încă de acum 25 de ani. Dar atunci când, în spațiul public, atrăgeam atenția asupra tuturor acestor elemente eram luați la mișto, uneori chiar excluși pentru că nu eram în ton cu vremurile mai relaxate. Dacă sunteți deștepți, învățați-vă lecția.
Pe moment suntem OK: norocul nostru, al României, a fost că au fost câțiva lideri care ne-au pus la adăpost. Dar dacă în urma acestei tragedii criminale a lui Putin Vestul nu se trezește, credeți-mă, va fi foarte nasol.
Sursa: Daniel P. Funeriu/Facebook
