Va avea USRPLUS soarta PNȚCD sau se va salva prin ieșirea de la guvernare? Ori există o miză mai mare?
În ultimii 31 de ani de democrație, au existat partide care au plătit și cu viața politică prețul degradării rapide la guvernare. Cel mai ilustru exemplu este al PNȚCD, formațiunea care, alături de PNL, a fondat România modernă și care, după guvernarea CDR în anii 1996-2000, a dispărut de pe scena politică.
USRPLUS se teme că va avea aceeași soartă ca a țărăniștilor. PNȚCD nu merita prăbușirea, deoarece a fost partidul care a schimbat enorm România în bine, dar prețul măsurilor dure de reformă absolut necesare după dezastrul produs de regimul Iliescu a fost prea mare.
După alegerile din 2020, USRPLUS și-a asumat rolul de locomotivă reformatoare a noii guvernări. Proiectele de modernizare a României (justiție, transporturi, integritate) au fost esența politicilor propuse de tandemul Cioloș-Barna și au pus inevitabil o presiune pozitivă și pe PNL și UDMR, partenerii din coaliția aflată la putere în Cabinetul Cîțu.
Asta a creat o așteptare foarte mare din partea electoratului. Numai că după mai bine de o jumătate de an, rezultatele concrete întârzie să apară, ceea ce creează o dezamăgire crescândă.
În mare parte, USRPLUS nu are o vină majoră. Problema de fond este aceeași dintotdeauna: dificultatea de a schimba lucrurile pe fond, din cauza aparatului de stat puternic intoxicat de guvernările anterioare, în special cele PSD, cu oameni slabi și ”spioni” de partid deghizați în funcționari, care blochează orice încercare de reformă.
Cel mai elocvent exemplu este Metroul din București, unde Cătălin Drulă a fost nevoit să pună mâna pe ”rangă”, la propriu și la figurat, pentru a curăți terenul necesar bunelor schimbări. Dar puțini dintre miniștri USRPLUS au forța și competența lui Drulă și numeroase sunt cazurile de blocaj greu de spart cu alte ”răngi”.
Prin urmare, USRPLUS n-a putut ”livra” rezultate bune, după propria exprimare a lui Cristian Ghinea, un ministru care nu se poate lăuda nici pe departe cu performanța colegului său de la Transporturi și care n-a ”livrat” el însuși rezultate concrete în materie de PNRR și progres rapid pe partea de atragere a fondurilor UE, de care răspunde direct ca ministru în Guvernul Cîțu.
Nu întâmplător, acum, Ghinea vorbește alambicat despre posibilitatea ca USRPLUS să plece de la putere.
„Ar trebui ca în prima parte a anului viitor să fie etapa crucială, în care s-au rezolvat congresele la USR PLUS, s-a rezolvat congresul PNL. Dacă în prima jumătate a anului viitor nu livrăm, atunci trebuie să fie o discuție serioasă în partid dacă mai stăm sau nu mai stăm”, a declarat Cristian Ghinea, la Digi 24.
Apoi, a explicat el însuși de ce ar fi validă o astfel de soluție politică radicală:
„Pentru că altfel, intrăm într-un fel de spirală în care ni se reproșează că n-am livrat. Noi n-avem ce să răspundem fără să aruncăm coaliția în aer”.
Întrebarea e dacă ideea lui Ghinea cu ieșirea USRPLUS de la guvernare este doar a lui sau este și a USRPLUS. Pentru că miniștri precum Drulă nu vor fi de acord cu un gest ce poate fi la fel de sinucigaș ca rămânerea la guvernare, atâta vreme cât unii ”livrează” și alții nu.
Există deja bârfe despre o viitoare remaniere pregătită de Florin Cîțu, pe lista neagră aflându-se și Cristian Ghinea sau Stelian Ion, ceea ce e posibil să-l fi împins de ministrul Fondurilor Europene la declarații amenințătoare cu ieșirea de la guvernare, dar nu e clar deloc că restul colegilor săi ar fi de acord cu renunțarea la marele avantaj al rămânerii la ”mălai”, adică la butoanele puterii.
Ce este însă foarte clar e că USRPLUS va deconta masiv în raport cu PNL și UDMR nemulțumirile guvernării. Nemeritat, dar real. UDMR va fi mereu blindată de votul constant al maghiarimii, iar PNL e suficient de rodat și pragmatic încât să încaseze mai puțin și să împingă abil vina spre USRPLUS. Din acest motiv, ideea lui Ghinea nu e de aruncat, dar nici nu va fi facil de a fi pusă în practică.
Cu toate acestea, există un motiv mai presus de viitorul bun sau rău al USRPLUS pentru rămânerea la guvernare: continuarea curățării României de blocajele și caracatițele de tip PSD care au parazitat și parazitează în continuare o mai bună funcționare a statului.
Cazul de la Metrou este chiar un exemplu mai puțin nociv decât ce se întâmplă în sistemul asigurărilor sociale și al pensiilor publice, unde atacurile la viitorul sănătos al sistemelor (prin acțiuni de tip dublarea pensiilor pe datorie) au pus deja în pericol major sustenabilitatea lor, pe termen mediu și lung.
Deși aici e la butoane un ministru PNL (Raluca Turcan), succesul sau insuccesul unei reforme radicale se va răsfrânge asupra tuturor. La fel e valabil și la Transporturi, Justiție, Fonduri Europene, Sănătate, Educație, Finanțe sau Mediu.
Poate că USRPLUS va plăti cel mai mare preț al reformelor fără de care România se va prăbuși inevitabil în abisul de tip ROMEXIT, pe mâna profitorilor vechi și noi și a ”noului val” al național-populismului care se întinde rapid peste Europa, mai ales în vremuri de criză.
Dar acesta va fi un preț infinit mai mic decât cel al predării în fața anchilozării endemice și al sabotajului generalizat și deopotrivă mucalit din interiorul aparatului de stat.
Pe un astfel de drum al resemnării și calculelor strict de grup, la capăt nu va mai exista decât o mare de învinși și un singur învingător. Cel de care am crezut că am scăpat definitiv în decembrie 1989.
