Vampiri. The morning after…
Ce vor toţi vampirii ăştia, intreaba Andra, cu o zi inainte de Halloween. Ce vor ei, înainte să dispară? Sunt tentat să fac o glumă facilă şi să îi răspund că vor respect. Bine, n-am s-o fac. Şi acum răspunsul:
Ce era pe tavan azi-noapte?
Nu vor nimic. Dar nimic-nimic. Rien, nada, nothing. Când vi s-a întamplat ultima oară să vă oprească un vampir pe stradă să vă ceară o ţigară? Sau, mai rău, să vi se plângă de viaţa eternă? Să se vaite de calitatea umană a victimelor cu sange fad şi vieţi banale? Era vreun vampir în ultimul team-building în care aţi fost? L-aţi întâlnit pe holuri, la ţigară, la cantina companiei? Mda, bănuiam eu. Când s-a întâmplat ultima oară să vă treziţi în miez de noapte cu ochii în tavanul de care atârnă nepotul lui Dracula cu ochi injectaţi, curiozităţi nepoliticoase şi intenţii neortodoxe? Aţi văzut vreodată vampiri care să încerce stângaci să se justifice, să ceară aprobare, înţelegere sau măcar milă? A? Nici eu.
I-aş întoarce intrebarea Andrei. Ce vrem noi de la ei, bieti condamnati la tristete si intuneric? Nefericiţi actori de provincie mentală, obligaţi la repetiţii nesfârşite ale unor roluri schematice în care s-au plictisit de moarte. De moartea altora, să fim bine înţeleşi.
Amarâţi, with no fashion-sense – mai daţi-o naibii de pelerină – vampirii se trezesc (crud verb) folositi in cel mai oribil mod cu putinta. Numele, înfăţişarea, persoana vampirescă, sunt detalii pentru ilustrarea a tot felul de paradigme morale, dileme etice şi alte procedee care urmăresc happy-endinguri cu substrat creştin sau mic-burghez. Să nu vrei nimic în afara normei pentru că ai să sfârşeşti într-o veşnicie tristă, într-o eternă clipă în trăirea căreia ai rămas pedepsit pentru totdeauna. Asta spun toţi autorii-traficanţi de carne nemoartă care populează rafturile de cărţi, torenţii de unde furăm senini filme şi canalele tv, prea multe ca să nu le confundăm între ele. Vor cu totii sa scrie biblia cool a timpului lor.
Odă vampirului necunoscut
Şi aşa ajung la cea de-a doua întrebare a Andrei. „Care este cel mai tare vampir al tuturor timpurilor?”. Ei bine, ţinând cont de cele de mai sus, cel mai reuşit şi de succes vampir este ăla pe care care Bramstokerii nu l-au descoperit încă. Acel fericit personaj care se bucură încă de voluptate, de nefericirea victimelor şi, mai ales, de anonimitate.
Lăsaţi vampirii în pace, mai daţi-vă dracului de mormoni de librărie şi mic-burghezi de Hollywood. Când v-aţi uitat ultima oară în oglindă?
