Vanghelie şi ăia cu simfoniile din PSD. Ce-o înţelege Marian prin simfonie?
Ajuns în turul doi din cauză că alegătorii din sectorul 5 nu s-au prea omorît să-l voteze, Marian a tras ieri o conferinţă de presă în care a anunţat că el nu-i dă voturile lui Oprescu. Apoi deplînge că pesediştii mai mult s-au făcut căî îi fac campanie lui Cristian Diaconescu şi că în timpul campaniei prin partid umblau unii cu „simfoniile” lor. Bănuiesc că distinsul primar intenţiona să spună „sifonările” lor, dar iată că de cînd s-a apucat de citit una alta pentru completarea studiilor, Vanghelie a ajuns şi la cuvîntul simfonie pe care l-a scos la înaintare. Aproape că regret că n-am o relaţie personală cu dl Vanghelie să-l întreb cum e cu simfoniile astea.
PS.
Un liberal interbelic
La întîlnirile de familie cu rude din partea soţiei mele, aproape de fiecare dată povestea cineva despre un străbunic interbelic, Petre Iliescu, cel care a vîndut patru rînduri de case din Obor pentru a-i susţine pe liberali. Era un mahalagiu ambiţios şi muncitor, isteţ în afaceri, dar pasionat pînă la viciu de politică. Deviza lui era „Ţara asta trebuie condusă de ai noştri, ca să nu ajungem în sapă de lemn” Casele nu le-a vîndut pe toate odată, ci pe rînd, iar banii i-a dat la partid. Urmărea cum se cheltuiau, dar n-a cerut chitanţă şi nu aştepta vreo răsplată. Ambiţia lui era să-i vadă pe liberali la putere şi, evident, să se ştie că punea şi el umărul la asta. Cînd Carol al II-lea a trimis partidele să se odihnească, străbunicul Petrică a vîndut ultimul rînd de case pentru a susţine partidul. A făcut-o cu zgomot, ca să-i convingă pe toţi cei din cartier că liberalii se vor întoarce curînd la putere. N-a murit sărac, dacă asta vă întrebaţi. A rămas de pe urma lui o casă cu prăvălie, în cartierul Andronache. Casa aceea a fost vîndută cu vreo doi ani înainte de Revoluţie, la preţul unei Dacii.
