Voi chiar credeţi că Traian Băsescu se uită la B1?

noiembrie 6, 2009 0

O teorie foarte preţioasă pentru mine. Orice mare iubitor sau făcător de media adoră să privească-citească lucruri pe care le urăşte. Chiar credeţi că Traian Băsescu se uită la B1? Sînteţi naivi. Credeţi că-şi ascultă intelectualii care îl flatează? Nici asta nu cred. Băsescu are nevoie de venin pentru că narcoticul lui principal este „antidotul” de tip catartic. Preşedintele e prototipul perfect al telespectatorului balcanic. Am devenit dependenţi de înjurături, ne hrănim din ele.
Ştiu mulţi oameni inteligenţi care se uită prea mult la OTV şi Antena 3. Sînt hipnotizaţi de indignare. Urmăriţi textele sau declaraţiile din ultimii ani ale unor Pleşu sau Liiceanu şi veţi observa că privesc constant OTV sau Antena 3 sau moderatorii care îi enervează de la Realitatea. Nici ei nu se uită la B1. La B1 se uită probabil pesediştii.
basetv
Telespectatorul român, peste care s-a prăbuşit acum vreo 15 ani o industrie a televiziunii prin cablu mult prea puternică pentru educaţia lui mediatică, adoră să privească masochist. Să se uite la lucruri care-l enervează. Sau la tîmpenii atît de mari încît îl fac să se simtă deştept. Am văzut un tip care privea o emisiune cu blonde care nu ştiau să răspundă la întrebări banale – rîdea că nu ştiu să răspundă, dar sînt sigur că nici el nu ştia răspunsul – iar dacă-l ştia se considera maximum superior.
Privitul masochist a devenit un sport îngrijorător, spun eu. Traian Băsescu însuşi a dovedit că urmărea cele mai pamfletăristice şi aiuristice emisiuni de la Antena 3 cu o mînă pe telefon – mai şi suna din cînd în cînd.
De aia cred că preşedintele l-a numit pe Negoiţă ca să-i vadă acum pe atacatorii de serviciu cum spumegă. Îl bănuiesc că se plictisea în weekend şi vroia să mai anime programul. Glumesc, dar există o parte de adevăr. Se joacă mult la enervarea adversarului. De aici şi izul specific al manipulării româneşti prin televiziune. Şi moderatorii vor să-l enerveze pe TB ca să li se răspundă, să fie martirizaţi puţin.
Ipocrizia aceasta atacă şi calitatea publicului din România. Toţi plîng după programe de calitate pe care vor să NU le urmărească. Eu îl numesc „efectul România mare”. În anii 90, dacă vă amintiţi, toată lumea băga în seamă spumele lui Vadim şi îl tot umflau. Cohorte întregi de intelectuali au opera scrisă în contra unui nimeni care făcea pamflete – nimeni nu era interesat de realitatea imediată – duşmanul era fostul comunist.
Un public educat învaţă să şi ignore ce îl enervează, nu e aşa de previzibil la stimuli rudimentari…
Şi Traian Băsescu şi adversarii lui gîndesc la fel. Ce spun „ai lor” nu-i interesează pentru că spun doar ce vor ei să audă. Băsescu e „dictatorul” pe invers. El nu vrea să asculte omagii. Vrea să asculte înjurături. Este drogul lui zilnic. Şi, odată cu Băsescu, o bună parte a poporului român alcătuit din intelectuali, ziarişti, tinichigiii etc.

Articol scris in colaborare cu Dragos Stanca
Avatar
VoxPublica
VoxPublica
Lasă un răspuns

Your email address will not be published.