Ziaristul Sebastian Oancea: ”Am suferit atacuri fizice, violențe. Oprișan m-a hărțuit și va continua”
Raportul Departamentului de Stat al SUA menționează printre altele că jurnalistul Sebastian Oancea, din Vrancea, a câștigat procesul intentat de baronul PSD Marian Oprișan, în urma unui articol în care erau dezvăluite contractele acordate de acesta din bani publici către asociații săi de afaceri. E al patrulea caz pierdut de Oprișan în fața jurnalistului Sebastian Oancea în perioada recentă.
De altfel nu este pentru prima dată când jurnalistul este menționat în raport, după cum chiar el explică la RFI.
RFI: E ceva diferit că apăreți menționat și anul acesta în raportul Departamentul de Stat american?
Sebastian Oancea: Este diferit pentru că speram ca presiunea pe care o pun autoritățile să numai fie atât de puternică și în anul 2020 – 2021.
Una este când ești menționat în raportul de stat al Statelor Unite în 2006, când abia începusem să ieșim din bula a presiunii asupra presei. Să zicem că se relaxaseră un pic.
Fostul președinte Băsescu dădea niște semnale că justiția funcționează. Însă în anul 2021 vorbim de o Românie intrată în UE de atâta timp…
Vorbim despre niște valori consacrate ale libertății de expresie, pe care nu ar trebui să le mai menționăm în niște rapoarte ca atacuri.
Da, este diferit pentru că dacă ar fi să vorbesc despre situația mea personală, aș spune că în Vrancea, cel puțin, nu s-a simțit deloc că există o libertate de expresie pe care să nu o atace constant autoritatea statului.
Mă refer aici strict la Marian Oprișan, fostul președinte de consiliu județean, cu care de altfel încă mai am un proces. Da, cred că acest raport a sintetizat că sunt niște atacuri care nu ar fi justificate.
Dacă vorbim despre jurisprudența proceselor câștigate de mass media în toată lumea, jurisprudență pe care s-a bazat și Curtea Supremă în momentul în care a dat decizia de a respinge cererea lui Marian Oprișan împotriva mea, cred că oamenii politici ar trebui să înțeleagă că se supun unor analize riguroase ale presei.
RFI: Dincolo de menționarea din raport, ce a însemnat pentru tine această experiență în realitate?? Pentru că este un fel de hărțuire…
Nu este un fel. Este chiar hărțuire. Îi respect dreptul lui Marian Oprișan de a se adresa instanței în condițiile în care se simte prejudiciat moral sau ca imagine sau ca ce doriți dumneavoastră.
Doar că aceste procese sunt constante de 20 de ani, pe lângă faptul că au fost și alte atacuri pentru care eu am fost menționat în raportul Departamentului de stat al Statelor Unite în 2005 sau 2006, vis-a-vis de altele pe care le-am avut. Mi-au dat mama afară din serviciu.
Am avut atacuri fizice asupra mea, violență și alte probleme. E adevărat că este hărțuire, chiar dacă e dreptul dânsului să se adreseze instanței. Dar în momentul în care vezi că pierzi unul, două, trei, patru procese, că instanța spune că ce a a scris omul ăla acolo e bazat pe o documentare Niciodată nu am scris fără să documentez.
Niciodată nu am așternut un cuvânt pe hârtie fără să am proprietatea cuvintelor și fără să am în spate o temeinică documentare. Datorită acestei chestii am și reușit să mă mențin așa cum sunt, jurnalist de investigații. Da, este o hărțuire.
Și dacă mă întrebați, cred că va continua. Va continua pentru că deocamdată Moldova este încă sub spectrul unor tare ale unor autorități care nu înțeleg că presa este, dincolo de rolul ei public, câinele de pază al democrației.
