Ana-Maria Brânză, gest de aur: recunoaște că a greșit cu ministrul Novak și își cere scuze pentru lipsa de bun-simț!

iulie 29, 2021 5

Vicecampioana olimpică la spadă în Jocurile Olimpice de la Tokyo a comis o mare nedreptate la sosirea în țară. Profitând de valul de simpatie populară pentru semi-succesul său din finala de spadă, a lansat un atac lipsit de orice suport real la adresa ministrului Sportului, Eduard Novak.

Mai mult, la sosirea pe aeroport, sportiva a comis nu doar o mare eroare de tactică și strategie, ci și o mare impolitețe față de un om care venise s-o aștepte cu flori și o lăudase public pentru medalia de argint.

Dar influențată de proști sfătuitori și de presa de scandal care a extras din context o declarație a ministrului Tineretului și Sportului, spadasina a pierdut controlul bunului-simț și l-a acuzat pe ministru că nu a dat bani sportului românesc.

Asta, deși Novak e ministru doar de 6 luni, iar performanțele la olimpiade sunt rodul a multor ani de eforturi, sportive, umane și financiare, deci dacă era cineva vinovat pentru lipsa de bani erau guvernele anterioare – cam toate de la Revoluție încoace, care au lăsat Sportul la coada listei de priorități.

Dar după această imensă greșeală de comportament public, Ana Maria Brânză demonstrează că nu este doar o mare sportivă, ci și un mare OM.

Așa se explică postarea sa pe pagina de socializare în care își recunoaște greșeala de la sosirea în țară și face o plecăciune în fața ministrului pe care îl ”înjurase” nedemn cu doar două zile mai devreme.

Este un mare gest al Anei Maria Brânză. Unul de aur.

Postarea Anei Maria Brânză în care recunoaște că a greșit atacându-l pe ministrul Novak

Sunt de părere că niciodată nu este prea târziu pentru a îndrepta lucrurile. Drept urmare, consider că este de datoria mea să fac unele precizări. Asta nu înainte de a-mi cere scuze față de gestul nepoliticos de a nu răspunde strângerii de mână tuturor oficialilor prezenți.

Am urmărit articolele/părerile/comentariile din ultimele zile și le mulțumesc celor care au înțeles că mesajul meu nu a fost un atac la persoană, ci mai de grabă, strigătul unui om care a reușit indiferent de condiții, dar care își dorește ca cei mici să nu mai fie nevoiți să parcurgă aceleași etape… lipsuri materiale, competiții ratate din lipsa de fonduri, echipamente obosite de vreme și alte obstacole care îi împiedică încă „din fașă” să-și atingă adevăratul potențial.

Mesajul meu rămâne același. Dacă nu vom face echipă, nu vom mai exista pe harta sportului mondial! Dacă nu ne vom îngriji cum se cuvine de propria bucățică, nu vom reuși să fim mai buni! Dacă vom fi interesați de „capra vecinului”, doar vom privi cu jind la cei care ajung în vârf! Și nu în ultimul rând, dacă nu vom avea curajul să visăm și îndrăzneala să acționăm, nu vom putea ști niciodată dacă am fi putut să realizăm ceea ce ne-am dorit!

Am spus-o în repetate rânduri… când dorința de performanță va fi mai mare decât orgoliile, sportul (și nu numai) va avea de câștigat! Și poate că acest episod este o lecție din care avem cu toții de învățat.

Și, DA, eu chiar îi doresc sportivului Eduard Novak să se întoarcă cu medalia de aur de la Jocurile Paralimpice Tokyo 2020