voxpublica.ro este o platformă de opinii, analize, news și subiecte speciale din România și spațiul public internațional. Site-ul își propune să ofere o perspectivă quality asupra vieții cotidiene, să ”cearnă” idei cu miză consistentă, din inflația de informații actuale.
In industria auto exista un trend al construirii de motoare din ce in ce mai mici, din ratiuni de economie.
Presedintele Basescu pare sa fie pe acelasi trend. Anul trecut a numit Premier un primar mic al unui oras mare si, pe vremuri, falos, apoi, acum, cand situatia e grea, a numit Premier un primar al carui sector nici nu il stia corect.
Daca trendul continua, masinile vor avea motoare monocilindru de 500 cmc, iar noi un Premier presedinte de scara de bloc.
Am căpiat de atâta politică, de atâta criză, de atâtea gripe și de atâta balamuc. Așa că, în timp ce lumea dezbate criza, gripa, balamucul și numirea lui Negoiță ca premier într-un guvern ce va muri înainte să se nască, vin și eu și întreb ca proasta, riscând să nu mă audă nimeni: ce-ați mai citit mișto?
Eu citesc, în paralel, Medgidia, orașul de apoi a lui Cristian Teodorescu și Trilogia Millenium a lui Stieg Larsson. Medgidia, orașul de apoi e ca un album vechi, îngălbenit și plin de povești și de oameni. Îmi place că autorul nu intervine în povești și
Pe 13 noiembrie. Grupul este ciudaţel rău, însă în sensul bun. Un soi de amestec cult de cabaret berlinez, cu elemente firave de punk.
Putem gindi si asa:
Cabinetul Negoita are sanse minime sa treaca in Parlament. Tind spre zero, dupa parerea mea – asta, desigur, daca nu apare vreo dezertare spectaculoasa.
Cabinetul Boc ramine interimar pina dupa 6 decembrie.
Traian Basescu insusi a spus-o azi: a existat un curent de opinie in sensul ideii de mai sus – Boc-interimar pina dupa alegeri! – chiar la consultarile de joi de la Cotroceni.
Tot joi, dar dimineata, la Realitatea FM (unde, in mod normal, trebuie sa ajung si eu, de la 4 la 5 azi), TB vorbea despre faptul ca a cam pierdut Bucurestiul, ajungind azi in situatia de
Dacă am înțeles eu bine mesajul președintele a zis că e un consens că guvernul Boc ar trebui să rămână interimar până la alegeri dar cum trebuia totuși să desemneze un prim-ministru, a pus unul de formă care sigur nu trece.
Nu vine apocalipsa dacă nu avem guvern nou până după alegerile prezidențiale. Numai că vom finanța mai scump deficitul bugetar.
În logica acestui blocaj, dacă nu-l privești partizan (oare mai poate cineva să privească lucrurile detașat?), chiar are sens această mișcare.
Am crezut pentru o clipă, ascultându-l astăzi pe preşedintele Băsescu, că-l va nominaliza la funcţia de prim-ministru pe candidatul majorităţii parlamentare, Klaus Johannis. Toate argumentele pe care preşedintele le-a prezentat în discursul său duceau în direcţia asta, după auzul meu innocent de cetăţean neutru. M-am gândit: incredibil, iată o mutare inteligentă şi surprinzătoare, o combinaţie câştigătoare de responsabilitate în ceasul al 12-lea şi de lovitură de imagine în raport cu adversarii politici. Am căzut pentru o clipă în iluzia că pot auzi ceva nou în
Încâlcit ca o perucă de clovn, şovăitor şi defensiv cum nu l-am auzit niciodată. Aşa a sunat discursul de la prânz al preşedintelui Băsescu. La finalul lui, într-o contradicţie copilărească cu ideile de bine public, sinergie naţională şi colaborare cu majoritatea, idei pronunţate mai devreme, preşedintele l-a numit pe Liviu Negoiţă. Hodoronc tronc!
1. Nu e un pas înainte aşa cum a promis preşedintele. Negoiţă e un Boc III cu şansele lui Croitoru.
2. Jeffrey Franks, omul care semnează pentru venirea banilor de la FMI a declarat pe 30 oct – deci în plină aşteptare
Cam aşa s-a purtat Coaliţia Grivco: Ce încăpăţînat e Băsescu ăsta: de cîte ori îl propunem noi tot pe Klaus Iohannis, el de atîtea ori ni-l refuză!
Cum adică Negoiţă premier? E o glumă? Ştiţi care a fost reacţia în hala Realităţii? Râsete, aplauze de surpriză. Continuă circul. OK, poate merg la turul unu şi votez cu Remus Cernea. În turul doi, cred că stau acasă. Sau plec pe undeva.
Am observat mai mulţi membri PDL că reacţionează imediat şi ferm la orice aluzie a vreunui moderator. Pare că s-a dat ordin de la partid: de azi înainte vă luaţi de ei, nu-i mai lăsaţi!
Bun, Cristi Preda i-a sărit în cap lui Dumitrescu după un banc sau aşa ceva, dar nu e tipul să primească indicaţii preţioase de imagine. Dar am văzut şi alţii care n-au personalitate, n-au nimic care cîns şi ei curajoşi.
Moderatorii din România au intrat într-un joc al subiectivităţii care uneori dezgustă. nimeni nu le-a explicat că principalul ingredient al „subiectivităţii”
Da, trebuie să ne pregătim de cutremur! Am văzut, în treacăt, la una din antene, un reportaj intitulat Pregătiri de cutremur în care ni se vorbea despre simulările de cutremur făcute în sectorul patru. Imaginile erau grăitoare: echipaje de pompieri şi de ambulanţă cărau răniţi etc. La urmă a apărut, cu mască de gripă, Piedone însuşi spunînd ceva. Nu am reuşit să aude ce spune pentru că am izbucnit în rîs! Arăta super, cu masca aia, încadrat de doi pompieri! eci, în plină criză economică şi politică, în plină epidemie de gripă nouă, Piedone
O zi săracă în cometarii măcar mediocre (excludem Vox, evident:). Am găsit totuşi un studiu care explică multe: românii nu au deloc încredere unii în alţii. Cărtărescu este într-un avînt apocaliptic fără precedent. Şi aflăm de pe Deutsche Welle ce mai cred serviciile bulgare despre noi. Raportul serviciilor de la ei a apărut în presă. Asta da tranparenţă!
Un studiu interesant şi un bun punct de plecare pentru o dezbatere mai mult decît utilă pe blogul România obiectivă.
Tragedia României este dată de relaţiile între oameni. Suntem pe locul 102 din 104.
„Social
Cind te cheama Adrian Paunescu (cind esti, cu alte cuvinte, un ins care are in palmares ode si scrisori gretoase de proslavire a lui Nicolau Ceausescu!) si cind ajungi copilul de mingi al lui Victor Ciutacu, inseamna ca ai decazut intr-un hal fara de hal.
Iata dovada!
🙂
Mai țineți minte manifestările pentru Ceaușescu, inspirate de serbările coreene, cu oameni ce formau pe stadioane portretul dictatorului sau diverse mesaje? Am fost și eu într‑o astfel de manifestare în ’89. Acest statut de om‑pixel merită un tratament special.
Ca să urmărim mai bine condiția omului‑pixel, ne e foarte utilă o bucată din definiția „pixelului“ dată de Wikipedia: „Pentru a putea fi prelucrate digital (cu calculatorul), imaginile grafice trebuie mai întâi digitalizate, adică împărțite în multe elemente mici (de exemplu ca o tablă de șah, sau
… e, foarte probabil, cel mai din suflet urat subiect pe ordinea de zi – mai urat chiar decat gripa porcina (o isterie penibila, ca tot veni vorba); mai hulit decat coalitia Grivco, decat Basescu, decat Elena Udrea sau Marean Vanghelie. E atat de impopular incat daca e sa gasim un singur punct de vedere impartasit de catre toate taberele intre care se afla in clipa de fata sfasiata Romania, probabil acesta este: avem prea multi parlamentari! Pana si cei care se declara raspicat impotriva referendumului pentru parlamentul unicameral, par a fi de acord cu reducerea numarului acestora.
…asa e, Cotidianul-pe-stil-nou, sub conducerea lui Nistorescu, a publicat o abjectie. Asa e. Cotidianul-pe-stil-nou a devenit o alta varianta de Romania Mare. Merita, insa, pentru atata lucru sa le acorzi atentie? Nu taman dupa atentia asta tanjesc? Nu doar atata pot? „Polemizez (?!?) cu Plesu sau Liiceanu sau Tismaneanu sau Patapievici – se cheama ca sunt cineva, totusi, nu?” Atunci de ce sa-i/sa le dai satisfactie?
Primele dictionare franceze din secolul al XVII-lea spuneau negru pe alb in dreptul definitiei compromisului: un superior nu se compromite niciodata
M-am decis să-mi păstrez bunele obiceiuri de pe vremea cînd „Cotidianul” era un ziar şi publicam acolo şi să postez marţea şi vinerea. Doar în cazuri cu adevărat excepţionale, voi intra peste rînd. Şi pentru că toată lumea este fixată pe politica imediată, m-am decis să postez astăzi acest articol cultural, însă, de bună seamă, nu lipsit întrutotul de dimensiuni politice şi etice.
Poate o singură întrebare a fost mai adesea pusă în spaţiul public românesc decît celebra „de ce nu avem un Havel?” – şi anume „de ce nu avem un Nobel?”.
Nu ştiam că dacă cineva e pro-Băsescu trebuie pus la zid. Am citit asta în „Cotidianul”. Nu ştiam că opinia a redevenit un delict. Am aflat asta tot din „Cotidianul”, care condamnă delictul de opinie. Chiar dacă am observat că de cînd „Cotidianul” a încăput pe mîna lui Cornel Nistorescu, şeful ziarului îşi rezolvă inamiciţiile personale cu pamflete pe care le semnează sau ba, nu mi-aş fi închipuit că în ziarul înfiinţat de Ion Raţiu vor apărea liste cu lapidabili pentru delictul de opinie. Iată că au început să apară.
Măcar din respect pentru memoria
Pentru o dezbatere de idei:
voinescu unicameral
voinescu 2 unicameral
cristian preda unicameral
ioan stanomir unicameral
avramescu unicameral
Atentie: nu va grabiti sa puneti etichete! Veti gasi la linkurile pe care le-am dat mai sus opinii ft nuantate despre unicameral!