”Autodenunțul” lui Mario De Mezzo după atacurile la persoană legate de numele său cu origine italiană
Acest articol ar trebui să fie și va fi o ”mea culpa”. Contextul, însa, este următorul: într-o emisiune TV, domnul Ninel Peia, șeful Partidului Neamul Românesc, nu a putut să disocieze statutul meu de liberal de orice al statut al meu – om care se pricepe la comunicare, analist politic, cetățean al României, chiar. Pentru dumnealui, într-o emisiune la Realitatea Plus, eu nu puteam fi decât membru PNL și orice spuneam era în numele PNL. Ceea ce e fals.
Funcționeaza așa (și i-am explicat în direct – degeaba): în unele emisiuni mă duc în calitate de reprezentant PNL, probabil 80-90% dintre emisiuni. În acele emisiuni, fiecare cuvânt pe care îl spun poate și devine, uneori, stire, de multe ori speculat, scos din context, răstălmăcit – detalii.
Sunt extrem de atent, respect anumite direcții de comunicare ale partidului, nu mă hazardez. Dacă toată comunicarea ar fi o stradă, eu aș merge doar pe mijlocul ei, cât de sigur posibil, fără ”mișcări” bruște.
Ca orice om, însă, eu nu sunt definit doar de liberalism. Multe alte lucruri mă definesc: sunt tată, profesionist – jurnalist între altele, sportiv (deși tot mai rar), gurmand, șofer și o grămadă de alte lucruri. În celelalte emisiuni sunt invitat în vreuna din ”calitățile” mele adiacente.
Așa s-a întâmplat în emisiunea Realitatea Plus când am fost invitat în orice altă calitate, dar nu din partea PNL. Mai mult, Bogdan Muzgoci m-a prezentat ca analist politic și nu membru PNL. Acesta ar fi trebuit să fie un indiciu bun pentru ceilalți din platou că parerile din acea seara vor fi ale mele și nu ale partidului, mi le asum eu singur și nu partidul, le spun, cum însuși Ninel Peia a spus peiorativ ”pe persoană fizică”.
Dacă toata comunicarea ar fi o stradă, nu aș mai fi nevoit sa merg pe ”mijlocul străzii”. Ceea ce s-a întâmplat: domnul Ninel Peia a făcut niște afirmații care intrau în directă și violentă contradicție cu ceva ce spusese, tot într-o emisiune cu mine, în urmă cu 2 săptămâni.
Cum memoria mă ajută, am semnalizat acest lucru. Prins în ”ofsaid”, domnul Ninel Peia a început să vocifereze că sunt un penelist și că el raspunde doar întrebărilor jurnalistilor (?) și nu ale altor politicieni care se dau (foști) jurnaliști.
Sigur, în momentul acela, domnul Peia a ieșit de la strâmtoare: oamenii au uitat că el a spus două lucruri diferite în emisiuni diferite. Cu prețul unei etichete injuste si derizorii.
Mă plâng? Nu, niciun caz. Mai mult, am început spunând că acest articol este un ”mea culpa”.
Atunci de ce acest intro atât de lung? Doar ca să demasc o impostură de care eu însumi uneori mă fac vinovat. Mi s-a întâmplat ca, într-o emisiune, să îi spun lui Romașcanu de la PSD că este incult. El mă întrebase agresiv si peiorativ: ”De unde vine, dom-ne, ”De”-ul ăla din numele tău?” De Mezzo.
Deseori, oamenii lipsiți de argumente au simțit că cea mai usoară cale de ”atac” este prin nume. Am fost numit ”De Menzzo” (tot Romașcanu), Delimano – un alt ilustru PSD și în alte câteva feluri. Mărunt și de clasa a doua, dar eficient când nu ai argumente.
Lui Romașcanu i-am răspuns tot cu un atac la persoana: ”Dacă ați fost ministrul culturii și nu știți de unde vine De la un nume italian, sunteți incult, dați-mi voie să vă spun” – cam așa a sunat răspunsul.
Nu sunt mândru și a fost o etichetă pe care am pus-o. Etichetele nu fac decât să mute atenția de la problema reală spre una artificială, în lipsa unor argumente sau răspunsuri ”pe bune”.
Acestea sunt momentele în care o etichetă cântărește mai greu decât un om cu tot ce e el” abilități, experiență de viață, sentimente chiar… Iar motivul pentru care fac acest ”autodenunț” și ”mea culpa” este pentru că știu…știu că este singura șansă de a fi ascultat și crezut, fără să fiu acuzat de ipocrizie sau etichetare.
Iar motivul pentru care este important să mă credeți este ca data viitoare când vedeți un atac la persoană, să știți că este, de fapt, o rană deschisă și expusă, la care cineva nu are răspuns. Nu vă lăsați păcăliți. Eticheta nu ar trebui sa cântărească mai mult decât omul. Niciodată.
