Băsescu – Antonescu, finala normală
1. A pierdut Geoană
Sfătuit de idioţi, poate şi de sine însuşi, Geoană a pierdut vremea în Moldova, mai ales că ideea unei confruntări rapide în provincie o lansase el. Băsescu a preluat-o din zbor şi a aruncat provocarea vineri. Geoană a luat plasă, Antonescu a luat avionul. Nu e pentru cine se pregăteşte ci pentru cine se nimereşte.
2. Două clişee care nu ţin în protestele PSD:
– oamenii ăia convocaţi la mitinguri nu veneau chiar dintr-o aşa mare dragoste de Geoană, încåt să nu-şi poată amåna efuziunile pentru marţi, miercuri sau oricare alta zi viitoare. Dimpotrivă, ei erau aduşi cu autobuzele de cine ştie unde şi ar fi fost fericiţi, în loc să tremure cinci ore sub pancartele roşii, să se bucure de ziua lor liberă.
– o confruntare nu trebuie pregătită mai mult de cåteva minute, fiindcă, de vreme ce candidezi şi vrei o ţară pe månă, se presupune că eşti pregătit. Eu vreau să văd candidatul cåt mai aproape de starea lui naturală, cåt mai puţin fardat, cåt mai luat din aşternut, ca să am o imagine cåt mai apropiată despre greutatea reală a omului
3. Măruţă, un moderator bun
Precis, echilibrat, ferm şi discret, chiar dacă un pic timid, Mihnea Măruţă a ştiut să conducă rezonabil dezbaterea. A întrebat aproape ce trebuie, s-a abţinut de la simpatii şi nuanţe. I-a lăsat să se împungă atunci cånd oamenii au ţinut neapărat. Un ardelean serios şi, să nu uităm, fost redactor şef la Cotidianul într-o epocă fastă.
4. Băsescu, pentru prima dată candidat
Traian Băsescu a fost încordat, ceva mai puţin sigur pe el decåt de obicei, a transpirat. A fost concentrat şi de o agresivitate moderată, pe propria scală. A răspuns bine. A fost totuşi, un pic intimidat de nonşalanţa şi de verbul adversarului. Pentru prima dată în cinci ani am văzut un Băsescu derutat (şi iritat) de faptul cineva are căderea să-i răspundă şi îi răspunde atåt de bine. În privirea lui de animal politic de la capătul lanţului trofic a pålpåit, cånd şi cånd, conştiinţa finalului. Nu ştiu dacă riposta lui Antonescu i-a clătinat încrederea în sine. Ştiu însă că după confruntarea de azi Băsescu şi-l va dori în turul doi pe Geoană.
Tema femeilor adusă neinspirat în discuţie, clişeul triadei mogule, trecerea în bilanţ a teritoriului submarin adăugat ţării, exces de patos ameninţător în două rånduri şi cåteva cuvinte pronunţate defectuos, din pricina emoţiei. ~sta e bilanţul negativ. În ansamblu însă, Băsescu a fost corect şi a arătat, pentru prima oară, un licăr de umilitate care mie, personal, mi-a plăcut.
5. Antonescu, dezinvolt
Crin Antonescu a adus în dezbatere ceea ce într-o confruntare Băsescu – Geoană ar fi lipsit: relaxarea, imaginaţia şi umorul. Distanţa la care se află el de turul doi e deocamdată descurajantă, dar e cert că un tur doi Antonescu – Băsescu ar fi cu mult mai antrenant şi mai spectaculos decåt cel recomandat de sondaje. Rapid în reacţie, abil în discurs, cu inovaţii retorice şi spontaneitate, Antonescu l-a făcut pe Băsescu să-l ia în serios. Mult mai bine dotat ca restul candidaţilor la nivelul vorbirii, e challangerul natural al lui Băsescu într-o lume cu electorat urban. A punctat bine şi nu s-a lăsat dominat de statura oficială a şefului de stat. Cred că dupa întålnirea de azi, din punctul de vedere al preşedintelui în funcţie, Antonescu e adversarul periculos.
6. O confruntare ok, mai civilizată decåt mă aşteptam.
Întålnirea de la Cluj a arătat dintr-o dată cåt de necesare şi importante sunt confruntările faţă în faţă. Aproape că aceşti oameni ar trebui obligaţi să se lupte în direct. Cåt mai des, cåt mai luaţi pe nepregătite, cåt mai improvizat. Cu cåt staff-ul e ţinut la distanţă, cu cåt coaforul ideologic şi cosmetica electorală sunt sărite, cu atåt imaginea pe care ne-o dau aceşti oameni prin confruntări e mai reală. I-am putea citi mai bine, ca şi cum am citi manuscrisul fără corecturi al unui scriitor despre care credem că e mare, sau ca şi cum am citi lista de dopping a unui mare campion.
