Băsescu, Geoană, Antonescu. E suficient!

noiembrie 18, 2009 0

Ieri ar fi trebuit  să se ia o decizie privind următoarea dezbatere între candidaţii la preşedinţie. Nu ştim încă detaliile.  Nu ştim  clar când şi unde va avea loc întâlnirea, cine va participa  şi cine va fi moderatorul.  Staff-urile de campanie se comportă de parcă ar avea de pregătit conferinţa de la Yalta şi nu o confruntare electorală în România.
Moderatorul
S-a discutat intens,  după întâlnirea de la Cluj dintre Crin Antonescu şi Traian Băsescu,  despre performanţa moderatorului.  S-a spus că  a fost prea retras, prea puţin prezent, că nu s-a impus în faţa celor doi, că i-a lăsat prea liberi.  Eu cred că această discreţie a folosit pentru ceea ce până la urmă s-a dovedit o dezbatere relevantă.  O dezbatere în care nu numai că am auzit opinii despre subiecte „mari” (da,  s-a discutat si despre altceva decât despre viaţa personală a candidaţilor)  dar am avut prilejul să vedem pentru prima oară candidaţii puşi în situaţii dificile.   Am putut să facem comparaţii.   Să le urmărim reacţiile şi să ascultăm frânturi din programe. Atât cât a fost posibil pe durata unei ore.
Deşi a fost o alegere de ultim moment, Mihnea Măruţă a făcut o treabă foarte bună. A arătat că se poate şi altfel.  A evitat să se afirme în exces, să le dea sfaturi candidaţilor,  să se bată pe burtă cu ei.  A înţeles foarte bine că nu despre el este dezbaterea.  Întâmplarea, poate prea puţin remarcată în blogosferă,   face ca Mihnea să fie şi primul blogger care moderează o întâlnire la acest nivel. Şi a făcut-o elegant şi eficient.   În ceea ce mă priveşte, cred că modelul Măruţă a fost foarte bun şi trebuie păstrat.
Participanţii
Cred că participarea trebuie limitată la primii trei candidaţi din ierarhiile stabilite de institutele de sondare a opiniei publice.   Oricât de  „aranjate” ar fi sondajele apărute în ultimele săptămâni, toate sunt de acord asupra unui punct: Crin Antonescu, Traian Băsescu şi Mircea Geoană  sunt pe primele locuri.  Iar prezenţa lor acolo nu este întâmplătoare. Cu toţii au în spate cariere politice pe care şi le-au construit de-a lungul multor ani.  Nu au ajuns favoriţi în cursa prezidenţială peste noapte.  Au reuşit să îşi convingă în primul rând partidele că merită sprijin iar asta se traduce prin legitimitatea oferită de procentele fiecărei formaţiuni politice parlamentare în parte.  Legitimitate care acum se transferă asupra candidaţilor. Faptul că fiecare dintre cei trei dispune de resurse foarte mari pentru campanie (includ aici resurse de orice natură:  munca anonimă  lipitorilor de afişe, sprijinul   financiar,  outlet-urile  media  subordonate politic  etc ) este o consecinţă a succesului lor politic de până acum şi nu un rezultat al cine ştie cărei întâmplări fericite.  Nu comentez aici calitatea vreunui proiect politic.
Geoană, Băsescu şi Antonescu  reprezintă aproape 80 la sută din electoratul românesc şi singurii candidaţi cu şanse de a intra în turul doi. Nu cred că are rost  să pierdem vremea cu viziunea despre politică externă a lui Eduard Manole.
Utopii şi procente
Să fim bine înţeleşi!  Democraţia nu este vătămată în vreun fel. Domnii Potârcă, Vadim Tudor, Cernea şi ceilalţi au avut la dispoziţie aceeaşi Românie ca şi domnii Geoană, Antonescu sau Băsescu.  Dacă aveau vreun vis secret să devină şefi de stat, ar fi trebuit să se pregătească din timp. Să îşi construiască o carieră politică serioasă care să le facă viaţa mai uşoară în această campanie. Dacă electoratul nu împărtăşeşte fantezii ecologist-seculare sau vise naţionalist-vetuste, responsabilitatea aparţine  exclusiv candidaţilor care propun aşa ceva.  Nu e nicio conspiraţie, niciun aranjament ocult  şi nici vreun plan ascuns  prin care vreunui „ales” să i se creeze condiţii favorabile.    Sigur, mai e  şi varianta în care viziunea propusă de candidaţii de loc 4-12 ar fi prea îndrăzneaţă pentru provincialismul românesc. Să mai aşteptăm. Iar până atunci să nu irosim timpul poporului.
Dar cu ungurul ce-aţi avut?
Un caz aparte este cel al lui Hunor Kelemen.  Nu am înţeles niciodată foarte clar de ce UDMR continuă să se arunce în bătăliile prezidenţiale. Cred este vorba despre o modalitate  bizară  de a-şi flata propriul electorat dar, mai ales, de a sublinia diferenţa şi refuzul unui compromis pragmatic.
Prezenţa prin campaniile prezidenţiale a acestor domni elegant-infoensivi din comunitatea maghiară face un uriaş rău noţiunii de integrare şi dialog interetnic.  În felul acesta candidaţii români sunt scutiţi de orice obligaţie de a se adresa electoratului maghiar iar UDMR îşi vede protejat teritoriul simbolic de care depinde existenţa sa politică. Aştept cu interes un candidat serios la preşedinţie de origine maghiară care să fie însuşit fără rezerve de un partid românesc. Ca un pas intermediar, aş vrea să văd măcar unul dintre candidaţii de acum sau din 2014 ţinând un discurs onest în limba maghiară. Câtă vreme la nivel politic românii şi maghiarii îşi vor respecta teritoriile după modelul societăţilor de cablu tv care îşi împart oraşele, România va rămâne în Balcanii de care tot fuge prin seminarii şi eseuri savante. De aceea cred cu tărie că domnul Hunor Kelemen trebuie ignorat în dezbaterile electorale. Dacă vor voturile maghiarilor, domnii Antonescu, Băsescu şi Geoană ar trebui obligaţi să le câştige.  Aşa cum fac şi cu voturile din Vaslui şi Gorj.
Hayssam, absent din parlamentul de la Moscova
Cred că era  esenţial să mai existe cel puţin o dezbatere între principalii candidaţi pentru postul de la Cotroceni în afara previzibilei întâlniri G12 de vineri de la TVR.   În ultimele săptămâni s-au lansat tot felul de petarde de campanie iar în întâlnirea Băsescu-Antonescu nu s-a făcut prea mare caz de petele biografice ale celor doi.  Nu a fost un lucru rău însă încă mai sunt răspunsuri de dat,  sau, de ce nu, de repetat. Mai ales că, până acum,  Mircea Geoană s-a ferit de orice context în care ar fi fost cu adevărat pus în dificultate.
Nu cred   că întâlnirea dintre cei trei trebuie să se transforme în vreun Jerry Springer Show. În niciun caz.  Temele mari ca educaţia, sănătatea, reforma constituţională sau starea economiei trebuie discutate în amănunt. Însă pe lângă ele trebuie să le lăsăm principalilor candidaţi şansa de a spune ce ştiu  unii despre alţii.  De a se raporta la contracandidaţi şi prin asta la noi.

VoxPublica
VoxPublica
Lasă un răspuns

Your email address will not be published.