Băsescu. Motive de dezamăgire, motive de lehamite

L-am votat pe Traian Băsescu în 2004. E drept, doar în turul II, în primul opţiunea fiind candidatul URR.  Văd că acum se flutură ideea că nu există dezamăgiţi de Băsescu, că e doar o manipulare, că oamenilor li se sugerează, prin formatorii de opinie, că aşteptările le-au fost înşelate. Eu sunt dezamăgit de Băsescu. Nu mi-a ordonat nici Vântu, nici altcineva să simt aşa. O să încerc, cu liniuţă, să expun motivele. Înainte de asta însă voi argumenta şi de ce l-am votat pe Băsescu.

-ca primar al Bucureştiului, a dovedit că poate fi altfel decât politicianul populist, dispus să stea degeaba patru ani, dacă asta îi va aduce un nou mandat: şi-a pus în cap zeci de mii de chioşcari –cine are memorie îşi aminteşte că s-a lăsat cu bătai între buticari şi jandarmi- dar şi pe iubitorii de maidanezi. Din punctul meu de vedere, a fost cel mai bun primar al Bucureştiului de după 89.

-deşi este asemănătoare cu prima, îmi amintesc cum a rezolvat o grevă a feroviarilor, cred că prin 99: plecaţi acasă, n-avem bani. Iarăşi, un om politic hotărât, cu capul pe umeri.

-era alternativa la Adrian Năstase. Totuşi, nu îmi consider votul 100% anti, dacă intra Petre Roman, să zicem, în turul II, nu aş fi mers la vot.

-m-a convins, în campanie, că are intenţii bune pentru România, am perceput mesajul “arde-i pe corupţi” mai mult decât ca pe un simplu slogan, drept o prioritate a lui Traian Băsescu

-era susţinut de o Alianţă D.A. ce părea să devină o forţă politică gata să antreneze şi PSD-ul , de voie sau nevoie, într-un proces de schimbare. În bine, evident

-oameni în a căror judecată cred  îl vedeau drept salvatore della patria

Să vedem situaţia la zi, motivele de dezamăgire:

-a făcut praf Alianţa D.A., aşa că, în loc să avem două forţe politice principale, o limpezire a apelor fiind, cred, absolut necesară, s-a ajuns la acelaşi dans  în trei-patru-cinci, cu călcături continue pe picioare

-s-a abătut de la scopul principal pentru care l-am votat, arderea corupţilor. O să ziceţi că nu avea toate pârghiile, o să răspund că, după elanul de început, referirile sale la marii corupţi au devenit tot mai rare, atacurile fiind concentrate în alte direcţii

-la început de mandat, una dintre expresiile sale preferate era “grupuri de interese”. Nu a numit niciodată unul, abia în ultimii doi ani apărând pe scenă mogulii, cu nume şi interese, şi asta pentru că a simţit mereu nevoia de a arăta publicului un adversar

-a omis să amintească celelalte grupuri de interese, cele care au prosperat pe seama statului, vezi evoluţia cifrei de afaceri a Euroconstruct din ultimii şase ani

-episodul 5 minute

-a avut celebrele momente de grobianism, care l-au transformat dintr-un personaj pitoresc într-un  bădăran

-a dat dovadă de o slăbiciune neaşteptată, promovând nulităţi ca Elena Udrea sau fiica sa, Elena

-a pus la cale tot circul Coaliţiei PDL-PSD – eu sunt convins că  atunci şi-a lansat Traian Băsescu candidatura pentru noul mandat

-mi-a părut, cel puţin în a doua parte a mandatului, că ar fi preocupat mai mult de următorul decât de prezent

Nu le-am grupat cronologic, nici după importanţă.  Nu sunt argumente  infailibile, aşa percep eu lucrurile, oricât de naïve ori superficiale ar părea unele dintre rândurile de mai sus.  Evident, există şi părţi pozitive, dar condamnarea comunismului, spre exemplu, nu compensează, oricât mi-aş dori asta, haosul în care a ajuns România, haos la care a contribuit constant şi decisiv. Puteţi să înjuraţi, să aprobaţi, să completaţi, un singur lucru pretind: să-mi acordaţi prezumţia de sinceritate.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here