OPINIOMETRU Ipocrizia lui CTP

noiembrie 12, 2009 0

Cristian Tudor Popescu tocmai constată că există o altă ligă în presă, cea în care 50.000 de euro nu înseamnă mai nimic. Uită însă că l-a avut coleg de redacţie pe Bogdan Chireac, omul care făcea afaceri de zeci de milioane de euro. Mai ales cu statul.
Horia Roman Patapievici are un editorial excelent în Evenimentul Zilei despre cazul “SRS-Macovei-Chireac”.

Rapiditatea cu care mediul jurnalistic s-a lăsat corupt este uluitoare. Rezultatul este constituirea clasei jurnaliştilor cu avere. Un câştig neglijabil, pentru că e doar individual. Costul este singurătatea cetăţeanului. O pierdere considerabilă, pentru că e a tuturor. În societăţile cu instituţii imprecise (ca a noastră), singurul aliat natural al cetăţeanului este presa. Presa, însă, este la mâna oamenilor de presă care fac averi din traficarea actului jurnalistic, în favoarea puternicilor care plătesc. În fine, a patra observaţie se referă la conţinutul propriu-zis al stenogramei. Două lucruri sar imediat în ochi: tonul jurnaliştilor şi atitudinea demnitarului. Ambele sunt îngrozitoare, pentru că ambele trădează ceva profund stricat în instituţiile prin care societatea noastră încearcă să se apere de abuzuri. Presa ar trebui să ne apere de abuzurile tuturor, ANI de minciunile demnitarilor. Or, nici una, nici alta nu ne apără de nimic. Prima e folosită de profesioniştii ei ca o măciucă împotriva duşmanilor şi ca o pâlnie pentru colectarea banilor în conturile lor din bancă. Cealaltă e pusă de şeful ei la dispoziţia puternicilor care par mai promiţători. Citeşte aici

Subiectul este atins şi de Cristian Tudor Popescu, în Gândzl. Totuşi, e uşor ipocrit modul în care aduce în discuţie implicarea lui Bogdan Chireac în afacere, dar mai ales reacţia acestuia când vine vorba de “liga superioară” a presei, cea în care 50.000 de euro înseamnă mărunţiş. Poate uită CTP episodul de acum vreo doi-trei ani, când Chireac a fost prins cu mâna adânc înfiptă în puşculiţa STS, iar domnia sa s-a declarat neştiutor ca un prunc.

Ce vrea dl. SRS rezultă cu claritate: informaţii cu care să-i poată, atenţie, nu da în fapt, ci avea la mână pe d-nii Blaga, Videanu, Berceanu. Şi nici măcar cu aceştia nu are o problemă, în legătură cu dl. Berceanu se exprimă chiar admirativ, ţinta finală este fostul său prieten Traian Băsescu. Pentru asta oferă „protecţie” jurnalistică atât lui C.M. („Dacă-l cunoaştem împreună pe Bogdan, n-apari nicăieri”), cât şi ANI („Şi când scot ceva, nu scot împotriva activităţii voastre”). Este ilustrarea practică a unui mod de a face presă: câştigă cine ştie şi nu scrie. Nu cine scrie ce ştie, orice articol publicat e un articol ratat, asta e pentru ziariştii amărăşteni care câştigă nişte sute de lei pe lună, nu pentru cei din „altă ligă”, cei pentru care 50.000 de euro înseamnă te miri ce şi mai nimic, cum se autodefineşte SRS. Cred că expresia asta, „altă ligă”, o să facă carieră în presa noastră. Dl. Chirieac râde auzind-o. De fapt, asta şi e de reţinut din participarea sa la discuţie, faptul că râde după ce aude ce aude. Şi că se arată gata să tăinuiască ce aude („Deci pot să uit discuţia dacă am venit cu el la tine”). Şi că a aranjat şi asistat la această întâlnire slinoasă dintre presa nescrisă şi şeful Integrităţii, cel care la întrebarea „Vi s-a oferit vreodată şpagă?” răspunde din nou, mai tare decât a lu’ Parizianu: „Nu comentez”. Citeşte aici

În Adevărul, subiectul zilei nu există. Cartianu umblă după copite de cai morţi de la Revoluţie, iar Stelian Tănase se tratează de comunism.

Avatar
VoxPublica
VoxPublica
Lasă un răspuns

Your email address will not be published.