Glorious Basterds
Dap, i-am zis Glorious pentru că m-a lovit în plex. În sensul bun. Nu e vorba de duritate (care, apropo, nu prea e, să fim serioşi, Tarantino poate mai mult), ci de jocul cu mesaje periculoase. Joc pe bune şi periculos pe bune. Cam cum e arta adevărată, plină de riscuri.
„Tarantino films have a way of growing on you.„, spune, printre laude la Inglorious, Roger Ebert. Şi descrie foarte corect o senzaţie. Am văzut filmul sîmbătă seara, la mall, într-un public amestecat, snobi, cocalari, era unu’ la două scaune ca mine care rîdea mai sinistru decit nazistul Landa
