Mostenirea urbana ceausista
Pentru reflectie!
Unu!
Doi!
Trei!
Patru!
Cinci!
Sase!
Sapte!
Pentru reflectie!
Unu!
Doi!
Trei!
Patru!
Cinci!
Sase!
Sapte!
E o intrebare la care incearca sa raspunda mai multe semnaturi prestigioase in cadrul dosarului consistent pe care il propune Dilema Vechea.
Puteti citi aici textele!
BONUS!
In introducere era vorba de un sat. Din Germania. Se
zice ca nemtii nu au suflet. Poate, dar au mare grija de sufletul pe
care copiii lor il au. Noi, din excedent de suflet poate avem tendinta
sa-l devorăm inca din frageda copilarie. Si incepem cu metoda si
sistem: ii punem pe copii in careu (adica in exterior) iar in centru
sunt
M-a lovit în plexul solar romanul lui Varujan Vosganian „Cartea şoaptelor” care începe cu el însuşi, continuă cu armenii din România şi se transformă într-o cronică postmodernă a armenilor în lume şi a lumii de la genocidul armenilor încoace. Am scris în Academia Catavencu o scrisoare întredeschisă pentru Crin Antonescu intitulată Varujan, un armean capabil, de roman Mă tem însă că romancierul nu are atîta umor, încît să accepte ca în locul unei cronici clasice de carte să-l amestec cu candidatura lui Crin Antonescu. Mai ales că în timp ce romanul lui are toate
Nu cu mult timp in urma Joseph Stiglitz a vorbit Romaniei. Era inevitabil ca Marele Laureat (Premiul Nobel pentru economie, 2001) sa se adreseze la un moment dat si noua, romanilor. Nu exista economie a lumii care sa aiba vreun secret pentru el.Laureatul cunoaste tot, intelege tot si are solutii pentru toate. Dar mai ales este daruit cu acea sensibilitate ce il face sa vibreze la suferinta macroeconomica produsa de dezechilibre microeconomice. Injustitia derapajelor structurale pe fondul unor asimetrii informationale ii incita sensibilitatea morala si imprima un zel misionar actiunilor sale.
Am primit un comunicat, in urma cu putin timp, de la EPP:
Strasbourg, 17.09.2009 – In cadrul sedintei constitutive a Delegatiei Interparlamentare a Parlamentului European cu Republica Moldova, europarlamentarul roman Monica Macovei a fost ales in functia de presedinte al acestei Delegatii din partea Parlamentului European. Monica Macovei a fost propusa pentru aceasta pozitie de grupul Partidului Popular European.
Imediat dupa preluarea conducerii delegatiei, Monica Macovei a declarat: „Ca presedinte voi incuraja si sustine reformele, in interesul Republicii Moldova si al poporului moldovean.”
Exista trei solutii, pe care o sa le discut pe rand: solutia conservatoare, adica perfectionarea sistemului actual, care in fond nu exista decat din 2004, cand CSM a capatat prima data aceste puteri, deci in timp ar putea functiona; solutia radicala, adica o reforma constitutionala care ar controla si epura clasa judecatoreasca, asa cum s-a facut in Germania de Est, unde vesticii au dat afara pe mai toata lumea si i-au inlocuit cu judecatori din Vest; solutia democratica, in care controlul nu revine propriei caste, ca acum, nici factorului politic, ca in solutia radicala, ci consumatorului actului
Un articol bun la care am de facut o singura observatie. Nu trebuie facuta totusi numerologie. Cifrele fara o naratiune coerenta sunt aproape nimic. Iata o bucatica din editorialul lui Sorin Paslaru:
ZF a cerut guvernului numarul exact de bugetari pe fiecare categorie de salariati aflati in plata la nivelul lunii august 2009: cati ofiteri, cati invatatori, cati medici rezidenti, cati referenti. „Guvernul nu dispune de aceste date”, ni s-a raspuns. Primul-ministru are zeci de consilieri, institutele de cercetare gem de maculatura, sute de milioane de euro sunt aruncati pe programe inaplicabile,
Când am plecat de la Cotroceni, am avut argumentele mele. Aveam probleme de sănătate, dar le aveam şi pentru că între mine şi şeful meu existau oarecari „nepotriviri de caracter”. Pe cele mai multe le-am semnalat, ulterior, în presă, ceea ce nu m-a scutit să rămân în continuare, pentru unii, un „intelectual al lui Băsescu”. Fapt este că aveam o sumedenie de obiecţiuni la stilul preşedintelui. Îi apreciam inteligenţa nativă, dexteritatea politică şi o anumită – fie şi capricioasă – convivialitate.
Nu-i puneam la îndoială bunele intenţii, dar mă deranjau
Idei de bun simt! Merita sa il puneti in blog roll!
E blogul celor de la Societatea Academica Romana.
Iata citeva texte:
a
b
c
d
e
In scurta mea sedere la Atlanta am avut ocazia sa stau de vorba de trei ori cu presedintele Jimmy Carter.
De doua ori a vorbit el si eu am ascultat, o data am vorbit eu si el a tacut. Dar cum banuiesc ca va intereseaza mai mult ceea ce a spus el, aveti mai jos cateva filmulete in care il puteti auzi cu urechile voastre. Intr-unul vorbeste despre cum s-a pacalit cu Robert Mugabe, dictatorul din Zimbabwe, crezand ca are de-a face cu un om sincer si bun. Istoria a dovedit ca naivitatea lui Carter a fost una de proportii.
Cand am facut o poza de grup, impreuna cu ceilalti bursieri ai Centrului
…am asteptat si eu sa apara ziarele de maine pentru a vedea o analiza pertinenta a discursului prezidential. Am asteptat degeaba (daca mi-a scapat vreuna, aveti sa ma ietati). A trebuit ca un prieten, C. (multzam) sa-mi atraga atentia asupra reinvierii propunerilor legate de modificarea Constitutiei si a parlamentului uninominal. Tot C. mi-a indicat linkul administratiei prezidentiale unde se gaseste intregul text al discursului.
Il gasiti aici:
http://presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=9603&_PRID=
Va recomand calduros sacrificarea a 15 minute din viata pentru parcurgerea discursului,
Am primit azi, să-i dau bun de tipar, un roman pe care l-am început cu o povestire pe care am publicat-o în rubrica mea „ La microscop” din România literară. Povestire pornea de la nişte poze făcute de bunicul meu, în anii treizeci, notabilităţilor din Slobozia, pentru a ilustra o istorie a comunei. Istoria n-a apărut, aşa că m-aş fi putut opri la acea povestire care îşi ajungea. Dar la o zi după aceea am mai visat două, atît de amănunţite, încît doar le-am transcris. Le-am publicat şi pe ele în locul obişnuitului comentariu, la zi, din România literară. După ele,
Mă întîlnesc azi cu un prieten, băsescofil încins acum vreo doi ani cînd ne-am văzut ultima oară. Şi începe să-i toace discursul lui Băsescu din Parlament, apariţiile publice, declaraţiile. Nu ştiu să-i fi scăpat ceva. Cînd îl mai contraziceam cu cîte un Stai, că nu-i aşa!: „Nu-i aşa? E mai rău.” şi iar îl lua la analizat. După vreun sfert de oră mă cam plictisisem. „Şi ce faci? îl întreb. Stai acasă?” Nu – cum să stea acasă!? Şi pe cine o să voteze? „Tot pe el, că iar mă enervez!”
Parlamentul Portugaliei a fost cel mai activ dintre parlamentele UE privind comentariile referitoare la propunerile legislative venite de la Bruxelles, in timp ce parlamentele Romaniei si Spaniei se afla la polul opus, relateaza EUObserver.
Iata detaliile unui clasament care spune cite ceva despre apetenta europeana a Romaniei.
Armand Goşu scrie despre Realitatea şi am nişte întrebări să-i pun, eu fiind, după logica deja de fier din „societatea civilă”, omul lui Vântu pentru că-s angajat în trustul lui. Dacă e cineva care să mă bănuiască totuşi de bune intenţii şi de faptul că-mi rezistă axioma personală „nu-mi spune nimeni ce să spun”, pentru acei „cineva” am totuşi cîteva observaţii. Goşu zice:
Lăsând însă la o parte demersul de acum al Realităţii, care va căpăta un răspuns în evoluţia din perioada de campanie, se ridică întrebarea dacă postul are vreo şansă să se transforme
Oprescu in locul lui Geoana? Eu nu cred 🙂 (guestpost)
1pm, 16 Sep 2009 in Palatul Şuţu
(3) Comments
de Cristian Patrasconiu
Domnul Geoana (unul dintre politicienii-candidati care isi confirma, cu asupra de masura in aceasta pre-campanie electorala, brandul personal!) a fost lovit, ieri, de un aprig puseu de sinceritate si a explicat de ce s-a tot aminat Congresul PSD (sau ce-o fi!) in urma caruia s-ar fi oficializat candidatura sa la prezidentiale. Sinceritatea dlui Geoana e, ca de obicei, induiosatoare – zice domnia sa ca lansarea candidaturii sale oficiale va avea loc la inceputul lui
Ultima parte a discursului de ieri seara pe care Traian Basescu l-a tinut in Parlamentul Romaniei cuprinde 22 de puncte („priorităţile pe termen mediu pe care eu le voi susţine cu argumente şi public şi în relaţia cu partidele, dar şi în relaţia cu Guvernu”).
Citeva dintre ele:
1. Reforma Constituţională, necesară pentru trecerea la parlament unicameral, clarificarea relaţiilor dintre puterile statului, pentru stabilirea mecanismelor de deblocare a crizelor politice, pentru clarificarea calităţii de mediator a preşedintelui între puterile statului, dar şi între puterile statului
„Da, vreau sa fiu mai aproape de lansarea domnului Basescu, vreti sa va dau un raspuns adevarat? Acesta este raspunsul, domnul Basescu isi va lansa candidatura foarte curand si in mod firesc vrem sa fim mai aproape de domnia sa. Tactic vorbind, vrem sa fim aproape de cel cu care vom intra in turul doi si pe care-l vom bate in turul doi”
Asa justifica Mircea Geoana aminarea lansarii candidaturii sale intr-un nou cadru organizat (Congres sau ce va fi sa fie, in cele din urma). E comic dl Geoana! Spun asta fiindca nu stiu cum justifica acelasi personaj s-a mai lansat pina acum, in acest an, de inca
Urmariti filmuletul de mai jos! Si cine trece pe aici si nu intra, e un fraier!
Acvariul din Atlanta, statul Georgia. Daca nu veti ajunge acolo, macar sa stiti ca este unul din locurile la care nici Jules Verne nu cred ca visa. Face cam cat toate atractiile turistice din Atlanta la un loc si inmultite cu 100. Enjoy the movie. Este cel mai mare acvariu din lume.
P.S. Mi-am facut cont pe facebook pana la urma…. prea ma intreba toata lumea… Si inotati pe aproape, o sa urmeze niste faze foooaaarte interesante cu Mr. Jimmy Carter
Dap, i-am zis Glorious pentru că m-a lovit în plex. În sensul bun. Nu e vorba de duritate (care, apropo, nu prea e, să fim serioşi, Tarantino poate mai mult), ci de jocul cu mesaje periculoase. Joc pe bune şi periculos pe bune. Cam cum e arta adevărată, plină de riscuri.
„Tarantino films have a way of growing on you.„, spune, printre laude la Inglorious, Roger Ebert. Şi descrie foarte corect o senzaţie. Am văzut filmul sîmbătă seara, la mall, într-un public amestecat, snobi, cocalari, era unu’ la două scaune ca mine care rîdea mai sinistru decit nazistul Landa