Cautand o sticla de apa (fara politica)
In Bucuresti exista peste 800 de agentii/sucursale de banci, cel putin atatea am gasit eu intrand pe site-ul fiecarei banci care functioneza in Romania(stiu, este o preocupare usor patologica).
Le-am numarat zilele trecute, dupa o plimbare lunga pe jos, de-a lungul careia am simtit ca mor de sete, dar n-am gasit nici un chiosc de la care sa ma adap (folosesc termenul acesta pentru idiotii care n-au retinut de la ultima postare decat faptul ca m-am catalogat drept bou pentru ca l-am votat pe Videanu). Nu sunt nostalgic dupa cozile de la ghisee, nici dupa buticuri. Demolarea lor, prigoana maidanezilor si tramvaiul 41 cu care nu am circulat niciodata sunt singurele lucruri care mi-au ramas in minte din timpul mandatului de primar al lui Basescu. Totusi, parca sunt prea multe banci. De parca romanul urban nu mai are nevoie de nimic altceva decat de servicii bancare. Parca si vad scene de familie. Sotia gateste, dar ii mai trebuie niste ulei. Asa ca isi trimite sotul „sa coboare”, iar acesta se intoarce. -Iarta-ma, pisi, nu era nici un magazin in zona. Dar ce zici de o dobanda promotionala de 9,8 % la lei sau 5 % la euro? Cred ar merge ca focul la iahnia noastra de fasole. -Stiu si eu, iubi…dincolo, dincolo era mai ieftin, pardon, asta e din alt film, foarte asemanator si inrudit cu cel aflat in discutie. Sa reiau, deci. Stiu si eu, iubi…DAE e cam piperat si stii ca o sa ne doara burtile.
Poate ca, raportata la numarul de locuitori, ponderea insitutiilor de credit din Bucuresti este inca mica in comparatie cu cea dintr-un oras dezvoltat al Europei. Desi am cautat, nu am gasit nici o statistica relevanta. Numarul lor insa, iar aici simt nevoia sa ma repet, foarte multi dintre cei care le calca pragul sunt in cautarea unui imprumut, mie imi da doar masura stadiului jalnic la care s-a oprit, de cativa ani, speranta de mai bine a romanului.
