…ce facem cu ISP? Ne batem joc de dreapta? O strambam pana ne convine?
Motto: ” Never give in – never, never, never, in nothing great or small, never give in except to convictions of honor and good sense” (W. Churchill)
Mi-e greu sa scriu randurile care urmeaza. O fac, totusi, din respect pentru idealurile adolescentului care am fost si pentru copiii mei, care acum sunt adolescenti si trebuie sa invete sa-si recunoasca greselile dar sa-si respecte principiile. E, fara doar si poate, si o nota de egoism la mijloc. Nu m-am straduit sa le citesc povestile in care binele e bun iar raul- rau degeaba.
…nu stiu altii cum sunt, dar eu sunt mai degraba de dreapta. Dreapta conservatoare, nu cea liberala. Spun „mai degraba” pentru ca la aceasta ora nu ma regasesc nicaieri – si nici nu astept ca politica sa fie ceva de genul „e- Harmony”: iti introduci intr-un cont datele personale, donezi un leu, te ‘matcheaza‘ (iarta-ma, limba romana!) ei cu cineva. Un partid, acolo. Daca nu, macar cu un politician anume.
Am votat, prin urmare, la inceput, cu taranistii. Apoi, pentru ca sunt realist, cu liberalii. Apoi, dintr-o cauza asemanatoare, cu pedelistii (desi felul in care au trecut peste noapte de la stanga la dreapta, ca o clatita, fara proteste, fara murmure, m-a pus, inca de atunci, pe ganduri – martor imi e textul „Partidul-clatita„). Maine, pentru ca sunt idealist, as vota din nou taranistii intr-o alta formula. Mi-a parut rau dupa? Nu, sincer sa fiu, niciodata. Inca mai cred ca, la vremea respectiva, realistic vorbind, astea erau optiniunile valabile – astea sunt, cu astea defilam. Democratia – vorba lui Churchill – e cea mai rea forma de guvernamant, cu exceptia tuturor celorlalte care au mai fost incercate. Simpatic Churchill (care a trecut de la dreapta la stanga si viceversa luandu-se singur peste picior).
Nu va voi spune acum cu cine votez (ca nu votez – mi-a expirat pasaportul:). (Ba uite, va spun: Tot cu Basescu as vota. In scarba, dar as vota. ) Va voi spune, insa, ca ma ingrijoreaza pana peste poate manifestarile intelectualilor „de dreapta”, inconjurati in jurul lui Basescu. Cand, pe la douazeci si ceva de ani, am trecut de la stanga la dreapta, am facut-o mai degraba din instinct. Si moda. Era o moda sa mergi la Biserica, sa fii usurel legionar, etc. (Intamplator, in cazul meu, procesul incepuse inaintea de caderea comunismului: am ajuns de la filosofie la yoga si de la yoga la isihasm, de la isihasm la Filocalii si de aici la orotodoxie, dar asta e o cu totul alta poveste). Am mai citit niste carti, am mai cunoscut oameni, mi-am scos palaria.
Ce mi-a placut la dreapta? Ca erau oameni sinceri SI destepti. Nu se minteau singuri. Refuzau, programatic, sa inchida ochii. Una fara alta nu se poate. Adica se poate, dar are rezultate catastrofale. Iar aici trebuie sa facem o alta distinctie – intre sinceritatea launtrica si cea exterioara. E plina lumea de oameni destepti fara pic de sinceritate externa. Pe asta am vazut-o si am fumat-o cu totii, in felurite infatisari. Mai grav, insa: e plina lumea de oameni destepti care se mint singuri – cei care, cinstiti in ‘forum externum’ fiind, isi siluiesc ‘forum internum’ pentru a corespunde chipului si asemanarii celuilalt ‘forum’. E „decorum” al lui Cicero intors pe dos.
Simplu spus: exista oameni destepti si de buna credinta care se mint singuri. Or, aia faceau si aia de la stanga prin anii ’30 pana prin ’60. Nu va dau nume, ca se stiu. Dar si aia de la dreapta? Si acum?
Io-te: s-a infiintat Institul de Studii Populare. Oameni destepti, alesi pe spranceana, a caror menire asumata este sa faca din vorba ceea bici – dintr-un partid-clatita, un partid cu o ideologie si-o coloana vertebrala, neinfluentabila de umorile unei Udrea, Basescu, etc. Luati de cititi:
Aflu de la un prieten ca acest proaspat institut se va ocupa deja de campania pentru … parlament unicameral! Un think-tank care nu discuta, nu dezbate argumente pro si contra, ci executa comenzi de PR si publicitate! Vad unde-i ‘tank’-ul, nu vad unde-i ‘think’-ul in toata povestea asta.
Da, sigur, e frumos sa fii bagat in seama, sa te cheme presedintele la o vorba, m-as simti, sincer, magulit de asta. Dar e suficient pentru a face ceea ce, in mod normal, n-as accepta sa se faca? Reclama desantata unui proiect evident populist fara nici o dezbatere publica in prealabil? Asta e dreapta? Reusesc morcovii ce n-au reusit betele?
Pe cativa dintre fondatorii ISP ii cunosc, am apucat sa bem o bere, ii respect. Altora le-am citit doar cartile (y compris Chantal Delsol) – ii respect si-i admir. Ceea ce nu inteleg, insa, in ruptul capului – si aici ii rog sa ma lamureasca sunt urmatoarele:
(1) NU am vazut inca nici o explicatie cat de cat de bun simt – ca sa nu zic stiintifica – referitoare la necesitatea parlamentului unicameral (in afara de niste statistici) de la nici unul dintre membri ISP. O parlita de explicatie logica, o refutatie a tot ceea ce s-a scris pana acum in favoarea bicameralismului se poate? (De buna seama, in afara „explicatiei” cum ca „au facut-o si altii” sau „e mai eficient sistemul unicameral” – nu de alta, da’ „eficient” era si Ceausescu…)
(2) NU am vazut inca din partea nici unuia dintre declaratii membri ai ISP nici macar umbra vreunei critici la adresa Videanu, Basescu, Udrea, Rizea, etc – ce fel de dreapta e asta? Stramba? Nu mai avem nici macar puterea de a recunoastea ca da, aici sau acolo s-a gresit, orbiti fiind de fidelitatea de partid? (Tismaneanu? Voinescu? Paleologu? Cineva?) Ce NE DEOSEBESTE atunci de stanga?
(3) NU am vazut inca nici o dezbatere serioasa despre diferentele dintre dreapta conservatoare si cea liberala, nici despre diferentelor ( uriase!!!) dintre conservatori si neocons…
Eu, unul, sunt gata sa recunosc ca gresc – cand gresesc, iar argumentele celuilalt sunt mai bune decat ale mele. Astept insa, argumentele.
Iata manusa: Are „dreapta” (PDL) Institutului de Studii Populare si defecte sau numai calitati? Poate „dreapta”, pentru a ramane dreapta, sa fie si „contra”? Daca dupa 6 decembrie Traian Basescu il propune pe Johannis premier cum veti reactiona? Acum, nu atunci?
PS Horia Terpe a fost pentru cateva luni la Bloomington, cu o bursa. Eu sunt aici de patru ani. NU exista „scoala de la Bloomington” in materie de Political Science si nici de Economy. Parerile oamenilor difera radical. Lin Ostrom nu este, cum se subintelege, oaresceva militanta a libertarianismului, ci a democratiei la firul ierbii, ceea ce e cu totul totului altceva. Haideti sa nu deformam dreapta.
PPS Azi am fost la o intalnire cu Andras Bozoki, minstrul ungar al culturii 2005-6, (dar niciodata membru FIDESZ). Am vorbit despre rolul intelectualilor in politica. Dar asta e o alta discutie.
PPS „The truth is incontrovertible, malice may atck it, ignorance may deride it, but in the end – here it is” (Sir Winston Churchill)
Men occasionally stumble over the truth, but most of them pick themselves up and hurry off as if nothing ever happened.
sursafoto: flickr.com
