Cînd stînga devine o formă de spăşire. Un cinic de la BRD


    Cu ocazia inca unui faliment, mare-mare, poate trebuie sa mai meditam asupra finantelor trecatoare si asupra „bietilor” speculatori carora platitorul de taxe american ar trebui sa le oblojeasca ranile. Imi place sa citesc mari experti in finante cu discurs de-a dreptul marxist in zilele astea. Toata lumea urla ca nu se poate asa, ca speculatorii au atins limita, dar si ca statul trebuie sa salveze bunul mers al treburilor (lucru cu care sint de acord, dar cu FBI-ul linga, asa cum au si inceput sa faca de altfel). Pina si in Ziarul Financiar am citit un articol in care se facea apel la stat care trebuie sa asigure fluiditatea „pietei” cind face artrita de la atita exces. Am inteles ca marii jucatori la bursa sint mai tinguitori si mai smiorcaitori decit orice sindicat cind e sa ceara bani. Si nu cer decit miliarde, nu se incurca cu 100 de euro crestere la salariu…
    Asadar, ziarele financiare s-au umplut de Marx, de atentionari ca s-a depasit gradul de lacomie admis, de pericolele crizei, uneori ma ingretosez de la atita paruiala a capitalismului. Avem cred de-a face cu un soi de complex al vinei, cu o forma de spasire, dupa atitea ridicari in slavi ale marilor smekeri din lumea subprime, ne-am trezit cu o fuga generala in bratele „tatucului” stat si ale utopiilor socialiste. Platesc din nou cei multi care nu mai vor de mult timp libertate egaliatate si celelalte. Vor doar sa nu mai fie furati, cam pina aici a cazut stafeta.
     Un citat atit de delicios acum din Stiglitz, innobelatul, dintr-un articol publicat in august de Romania Libera:

    Pietele neingradite nu lucreaza prea bine de la sine – o concluzie reconfirmata de dezastrul financiar actual. Aparatorii pietei admit uneori ca ele esueaza,  uneori dezastruos, dar afirma ca pietele „se autocorecteaza”. Argumente similare s-au auzit si in timpul Marii Depresii: guvernul nu trebuie sa faca nimic, pentru ca pietele vor repune economia complet pe picioare pe termen lung. Dar, dupa cum spunea si  John Maynard Keynes in faimosul sau citat, pe termen lung o sa fim cu totii morti.  
    Pietele nu se autocorecteaza intr-un orizont relevant de timp. Nici un guvern nu poate sta cu bratele incrucisate in timp ce tara sa intra in recesiune sau depresie, chiar daca acestea sunt cauzate de lacomia unor bancheri sau de evaluarea gresita a riscurilor de catre pietele de actiuni si agentiile de rating. Dar daca guvernele platesc factura pentru spitalizarea economiei, tot ele trebuie sa se asigure sa fie mai putin probabil nevoie de o spitalizare. Mantra dereglementarii predicata de fortele dreptei a fost pur si simplu eronata si acum platim factura. Una enorma, se pare – raportat la pierderea de productie vorbim probabil de 1,5 trilioane de dolari numai in SUA.  

    Cinism 
    In cam aceeasi ordine de idei, am un citat de-a dreptul cinic din ZF:

    „Majoram dobinzile, desi nu avem dificultati in grup. O facem pentru ca unii competitori au anumite probleme si scumpesc creditele si in aceste conditii nu vad de ce nu am profita de situatie” Jean-Louis Mattei, seful diviziei internationale de retailSOcGen, din care face parte si BRD.
    Ce sa mai comentez. Ma tin politicos, nu injur. Cum sa le predai astora „etica” banului, frate? Eventual, vin ei cu etica atunci cind cad in bot si-ti cer ajutor pentru „bunul mers al economiei”.

    Articol scris in colaborare cu Dragos Stanca

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Please enter your comment!
    Please enter your name here