Cutia milei TV. Icoana, predecesoarea televizorului
Am vazut ca, dupa inchiderea programului, Trinitas TV afiseaza conturile pentru ceva bani in plus de la enoriasi. Pe siteul oficial scrie ca „Televiziunea TRINITAS este susţinută financiar de către Patriarhia Română, eparhii, protopopiate, parohii, mănăstiri şi sponsori dornici să sprijine activităţile sociale şi cultural-misionare ale Bisericii, pentru că înţeleg utilitatea lor.” Numai ca la TV tonul e si mai plingaret. Nu m-as mira sa apara niste sustineri din zona statului. Problema e insa alta: eu stiu ca tot romanul spune ca e foarte religios, numai ca Trinitas are audiente aproape inexistente – e greu sa traiesti cu paradoxul asta, asa ca, ce sa-i faci, ceri niste bani.
Pe acelasi site am gasit o intreaga demonstratie ca televiziunea nu e lucrul diavolului:
În învăţătura marilor teologi ai Bisericii, icoana (adică imaginea stilizată şi transfigurată a unei persoane sfinte sau a unui eveniment din istoria mântuirii) este fereastră către cer şi expresie vizuală a credinţei. Dincolo de motivaţia strict estetică, locaşurile de cult sunt împodobite cu picturi din raţiuni de fidelitate faţă de mesajul Evangheliei. Urmaşii Apostolilor au realizat că imaginea îşi transmite conţinutul informaţional (şi formativ, de bună seamă) în mod instantaneu şi complet, chiar şi celor care au o pregătire intelectuală mai redusă. Cuprinzând în sine informaţie (memorial) şi frumuseţe, şi mai ales apel la comuniune spirituală, pictura bisericească a fost într-un fel anticiparea mijloacelor contemporane de comunicare, care îşi edifică identitatea prin precizia sa cultică şi estetica sacră, întrucât evocă misterul prezenţei harului divin şi invocă persoanele sfinte.
Ce sa mai zic. Oare cum arata „icoana de la ora 17”?
