De ce va fi Ludovic Orban viitorul prim-ministru. Și de ce Cîțu poate fi președintele PNL
Ultima pe listă vine de la Iași: filiala PNL anunță că îl va susține pe Ludovic Orban pentru șefia partidului la viitorul Congres liberal prevăzut pentru toamna acestui an. Au mai apărut deja multe mesaje de susținere din partea altor organizații, gen Diaspora, Prahova etc.
La prima vedere, când suportul are legătură cu numele lui Costel Alexe, lider PNL Iași acuzat de corupție într-o investigația DNA, nu-i de bine. Oare?
PNL nu a fost, nu este și nu va fi altceva decât ce înseamnă el în realitate: un partid care a traversat tranziția României de la comunism la democrației prin mlaștina bogat-murdară a ultimilor 30 de ani, cu bune și ne-bune, cu prăbușiri până spre dispariție (epoca Radu Câmpeanu) și reveniri spectaculoase (epocile Valeriu Stoica și Klaus Iohannis).
În acest peisaj în care PSD se mișcă la fel de bine precum peștele în apă, PNL și-a creat un ADN de ”supraviețuitor”, de ”pragmatic” și de ”realist”, care nu produce idealuri și dezamăgiri mai mult decât e cazul.
La USRPLUS e taman pe dos: așteptările de politică ”altfel” au fost atât de mari încât și dezamăgirile induse de eșecurile inevitabile ale guvernării provoacă picaje pe măsură.
Prin urmare, ca să revenim la Iași, susținerea lui Alexe nu e un dezavantaj pentru actualul și foarte probabil viitorul președinte al PNL.
Ludovic Orban va fi inevitabil ”reîncărcat” lider liberal la Congresul PNL, după care situația nu mai poate rămâne ca acum, când șeful de partid nu e și șeful Guvernului. Sunt multe exemple că așa ceva nu funcționează și că, odată prelungită struțo-cămila decizională liberală, ea poate adânci o ruptură și mai mare în tabăra PNL.
De aceea, managerial vorbind, sunt șanse foarte mari ca Florin Cîțu, actualul premier, să plece de la Palatul Victoria după Congresul PNL, iar locul său să fie luat de cel care ar fi trebuit să fie acolo, oricum, după alegeri: Ludovic Orban.
O demisie intempestivă încă învăluită în mister l-a făcut pe Orban să renunțe la funcția pe care o deținea la momentul alegerilor. Aici, știm două lucruri: președintele Klaus Iohannis și Dacian Cioloș (fost coleg de guvern cu Orban, în Guvernul Tăriceanu) au forțat demisia șefului PNL de la Palatul Victoria.
Greșeala lui Orban e că a cedat. Ca lider puternic, nu trebuia să renunțe la șefia Guvernului, indiferent ce presiuni existau în jur. Principial, nu avea de ce: a asumat conducerea țării într-un moment dezastruos pentru țară, după guvernările Dragnea, a ținut rezonabil hățurile guvernării, deși a avut de gestionat nu doar criza financiară lăsată pe axa Grindeanu-Tudose-Dăncilă, ci și pandemia, din care cauză a și plătit un preț prea mare la alegerile din decembrie anul trecut.
Ca atare, era ONEST din toate punctele de vedere ca Ludovic Orban să rămână la Palatul Victoria.
Din motivele de mai sus, n-a fost să fie. Așa a ajuns Florin Cîțu premier.
Cîțu, la rându-i, nu are nicio vină. A făcut minuni la Finanțe înainte de alegeri, după derapajele grave provocate de Orlando Teodorovici sau Darius Vâlcov, apoi a crescut managerial ca prim-ministru, deși părea că nu este făcut deloc pentru o astfel de demnitate.
Așa că, practic vorbind, PNL are acum doi lideri puternici: Ludovic Orban și Florin Cîțu, ceea ce e un avantaj mai mare decât înainte de alegeri.
Dar în timp ce Cîțu nu are suport intern în PNL (în ciuda ”revoluției” declanșate în iarnă de atacurile lui Rareș Bogdan și Robert Sighiartău), Orban contează pe suportul ”sistemului” liberal care, cel mai probabil, îl va confirma ca președinte al partidului.
De aceea, după Congres, logic și normal ar fi ca Orban să revină la Palatul Victoria, și pe fondul degradării inevitabile a încrederii în actualul premier, provocate de măsurile clare de reformă declanșate de actualul șef de la Palatul Victoria.
Practic vorbind, există două motive clare ca Orban să revină la butoanele Guvernului:
- va fi reconfirmat președinte PNL, ceea ce pentru partid este similar cu nevoia de a gestiona decizia executivă în stat
- plecarea actualului prim-ministru va permite PNL să resusciteze imaginea și forța PNL, uzate de acțiuni absolut necesare de reformă
Va crea contraofensiva lui Orban, prin revenirea la Palatul Victoria, o ruptură în PNL? Doar dacă ”aripa Cîțu” va riposta dur și nu va accepta noua realitate de facto.
Aici intră în joc multe variabile, inclusiv mișcări subterane greu de cuantificat, în care pot fi implicate forțe de tip ”stat paralel”, care pot provoca daune PNL.
Iminenta fuziune PNL-PMP, după preluarea șefiei celui din urmă partid de către respectabilul Cristian Diaconescu, poate înclina sensibil balanța în favoarea lui Ludovic Orban și în defavoarea celor care pariază pe o ruptură liberală.
Dar Cîțu mai are și varianta să rămână cuminte în banca partidului. Plecarea sa din funcția de premier nu înseamnă musai sfârșitul carierei politice liberale, dimpotrivă.
Așa cum lucrează în prezent – tot mai stăpân pe sine și pe situație, ferm (vezi atacul la ”teroriștii” antivacciniști gen Șoșoacă) și mai puțin repezit la vorbă (are un defect nativ de elocință) – Florin Cîțu poate pleca cu fruntea sus de la Palatul Victoria.
Întoarcerea sa în PNL, experiența de premier, întărirea imaginii sale de lider politic vor fi ”asset”-uri importante pentru Florin Cîțu în viitorul liberal. E posibil ca rocada să se producă, pe viitor, în favoarea sa.
În fond, ajungerea lui Cîțu premier a fost rodul unei conjuncturi, al unui accident provocat de presiunile lui Klaus Iohannis și de slăbiciunile lui Orban, nu al creșterii sale naturale ca lider politic în PNL.
După același calapod, uzura viitorului premier Orban va scoate la suprafață ”alternativa Cîțu”, de pe cu totul alte poziții, firești, sănătoase, neconjuncturale – adică, o garanție mai mare pentru ”sustenabilitatea” funcțiilor de lider PNL și de prim-ministru.
Cîțu face o treabă foarte bună și necesară, actualmente. A pornit războiul cu sistemul învechit creat de PSD, se zbate să impună ordine bugetară, să taie privilegiile obținute de mase mari de oameni de-a lungul guvernărilor toxice din trecut. Dar tocmai asta îl va și afecta, îi va șubrezi poziția în PNL și ca prim-ministru.
Practic vorbind, Cîțu are un viitor dacă adoptă ”modelul Orban”. Actualul președinte liberal a avut o mare calitate: răbdarea. A așteptat să-i vină rândul, conștient că, la un moment dat, onestitatea, capacitatea de negociere, dialogul și totodată tenacitatea îi vor fi recompensate.
Și s-a întâmplat! La fel, dacă Florin Cîțu va paria pe această carte, PNL îi poate asigura un spațiu bun de manevră pentru un astfel de destin politic.
Între timp, și sub presiunea constructivă marca ”oameni noi” de tip USRPLUS, PNL se va fi curățat și mai bine de personaje gen Costel Alexe, ceea ce nu va face decât să-i paveze calea actualului premier.
Într-un peisaj politic volatil, cu un PSD încă nesigur și fragil după epoci de domnie coruptă, cu un USRPLUS ce riscă să facă implozie din cauza lipsei de experiență la guvernare, cu experimente gen AUR care nu promit nimic magic, PNL rămâne o nucă tare în acest peisaj politic instabil.
Iar asta nu poate decât să-i fie de folos unui Florin Cîțu – moștenitorul fidel al lui stilului Ludovic Orban.