Desene pe asfalt
Parca imi era dor de desenele pe asfalt ale copilariei. Cred ca era o idee buna sa scoti copii din casa, sa le stimulezi inclinarea catre frumos, avand totodata ocazia sa descoperi viitori Grigorescu sau Tonita. Exagerez, dar chiar nu vad nimic rau in desenele pe asfalt. In schimb cred cu convingere ca Bucurestiul are nevoie de mai multe evenimente care sa scoata lumea in strada, care sa contrabalanseze praful. mizeria. gropile, mitocania. Stop! Nu asa, mai rasfirati dragii mei. Doua evenimente intr-o singura zi? Ambele „pe auto”? Fie, mai bine decat nimic.
Pentru azi si maine se anuntasera din timp, mai cu fast si profesionalism pe de-o parte, mai cu ce se poate pe de alta parte, doua evenimente ce-si propuneau sa multumeasca pasionatii de masini. In fata Casei Poporului urma sa avem o adevarata parada Renault, denumita scrupulos „roadshow” si sustinuta de prezenta exceptionala a unui monopost de Formula 1, in timp ce in Vitan, in parcarea unui supermarket, chiar in spatele pietei auto urmau sa se intreaca stelele autohtone ale unui nou sport, drifting, in care masinile derapeaza continuu.
Avand in vedere ca in primul eveniment eram implicat personal, m-am indreptat de dimineata spre Casa Poporului. Intr-o organizare ca la carte, cu nelipsitele badge-uri deschizatoare de porti, masuri de securitate exceptionale, personalul francez si britanic, inarmat cu puternic know-how de curse, urma sa struneasca masinile si pilotii Renault in fata unui public in majoritate rasat, usor snob, cu personalitati din zona politica, mass media, piloti romani cunoscuti.
La ora convenita, intr-un crescendo tehnologic, au aparut diverse masini, care mai de care mai rapide si mai spectaculoase si au inceput sa…deseneze pe asfalt. Derapaje savante, dozate milimetric, gratioase, frizand perfectiunea. George Vintila mobiliza publicul si itervieva protagonistii, insa ce era important cu adevarat erau ”desenele”. Tusa precisa, academicacontrolata de maestria pilotilor, era rasplatita cu aplauze calculate.
In a doua parte a zilei, am fugit pana in Vitan, sa arunc un ochi la concurenta. Mai diferit, nici ca se putea. Blocuri imbatrinite flancau toata zona, iar marea majoritate a masinilor care evoluau avea varsta colosilor de beton. In plus o si aratau. Caroserii chinuite, solutii tehnice dintr-o alta epoca, tone de fum si scrasnet de roti, in fata unei asistente juvenile entuziaste si pe alocuri fara discernamant, sau chiar gust.
In schimb scopul era acelasi: ”desenele” pe asfalt. Cu mijloace total diferite, cu tuse groase, dure, cateodata lipsite de talent sau precizie, la Vitan se traia aceeasi pasiune, dar pe alte coordonate. Asa ca, daca va plac desenele pe asfalt si masinile, mergeti duminica sa-i vedeti. Alegeti intre sofisticata „Scoala franceza” de la Casa Poporului si „Scoala populara romaneasca” din Vitan, dar mergeti si aplaudati. Merita!
