…Elena Basescu – o decizie egoista!
…imi pare rau s-o spun – m-am saturat (pana si eu) s-o vad pe fiica presedintelui transformata intr-un sac de box. Unele lucruri, insa, trebuie rostite, chiar daca sunt dureroase. Sa nu uitam: politica (ideala, desigur – dar fara aceste orizonturi ideale n-am avea incotro ne indrepta si-am orbecai bezmetici mai tare decat o facem acum) nu se face pentru interese personale, ci pentru binele comun. Daca acceptam aceasta conditie, e limpede ca Elena Basescu nu si-a sacrificat interesul personal pentru binele comun (in acest caz al PDL). Dimpotriva.
Sa ma explic. Pana astazi fiica presedintelui s-a declarat atasata trup si suflet partidului condus (pana nu demult?) de catre tatal sau. Perfect explicabil. Astazi isi da demisia din aceasta formatiune politica si decide sa candideze ca independenta la europarlamentare. Un gest curajos? Intr-o oarecare masura, da. Intr-o oarecare masura, nu. Cand ai vizibilitatea publica a Elenei Basescu (pentru ca esti Elena Basescu, nu din alte motive) e foarte posibil ca vei gasi un numar semnificativ de suporteri – din varii motive care nu au nimic de- a face cu o eventuala competenta politica – dar suporteri ors’cat. Voturile n-au miros. Cati? E greu de estimat: o suta de mii, trei sute de mii? Oricum, un numar dificil de ignorat.
Alegand sa candideze ca independenta, Elena Basescu face – intentionat sau nu – rau partidului din care a plecat si in care, foarte, probabil, se va intoarce curand. Smulgand la alegerile parlamentare o halca deloc neglijabila din voturile care altminteri s-ar fi indreptat spre PDL, Elena slabeste pozitia partidului nu doar la europarlamentare ci si in negocierile de dupa cu PSD pentru pozitia de comisar european, ca sa nu mai vorbim ca sacrifica si cateva locuri de europarlamentar (unul? doua?) care, fara aceasta candidatura, ar fi revenit, probabil, tot PDL. Nu-i de mirare ca Hrebecniuc s-a grabit sa-i salute decizia.
Ganditi-va doar in ce situatie ingrata plaseaza PDL: obligat pe de o parte sa-i sustina candidatura (probabil inclusiv logistic si financiar), liderii PDL sunt constienti, pe de alta parte, ca (aproape) fiecare vot care merge spre mezina presedintelui, pleaca de la ei. Asta se numeste a-ti taia singur craca de sub picioare sau, daca preferati o imagine mai dramatica, a te plasa in postura operatorului rus care continua sa filmeze in vreme ce lupii ii sfasiau propriul picior (caz real).
Sa ne intelegem: nu deplang soarta PDL – in buna masura liderii acestui partid si-au facut-o cu mana lor. Dar acestea sunt faptele.
Si toate acestea pentru ca Elena sa demonstreze lumii si massmedia ca „poate”. La scara umana e de inteles. La scara politica, nu. Daca acesta e modelul politic al noii generatii, mai bine lipsa.
E un soi de pervers pariu al lui Pascal, in care Elena Basescu nu are nimic decat de castigat iar PDL are doar de pierdut. QED.
